Tag Archives: proiect

Despre azi

M-am gândit la tine. M-am trezit cu greu, amorțită încă de fumul de ieri. Dacă m-aș fi văzut din exterior, probabil că recunoșteam un zâmbet complice în dialog cu un urs: “Vezi tu muntele ăla? Jumătate din stânca aia ascuțită a fost ieri a mea.”

Nu te-am crezut când mi-ai spus ca iți place la mine, dar am zâmbit cuminte. Cumplit de senin, te-ai încadrat perfect în atmosfera cuibului. N-ai fost nicicum intrus. Poate pentru ca miroseai bine și vorbeai frumos și cald. Poate pentru că mi-ai expus pe masa de la bucatarie, înghesuit într-un scaun incomod și aproape copleșit de magneți imbecili, un colț de tine cum nu mi-ai mai dezvăluit până acum. Ești un om frumos, tu. Asculți și nu-ți pasă dacă bei cola sau pepsi. Te-am căutat mai târziu în arhiva personală de imagini mentale și te-am găsit boem cu emblematicul scrum căzut pe te miri unde. Ne-am zâmbit din depărtări.

Vezi tu, chiar dacă nu ți se pare, tocmai ți-am spuns cine sunt. Sunt cea care vorbește despre tine. Cea care îți întoarce vibrația pozitivă într-o completare atractivă. Armonizez. Echilibrez. Flatez. Persiflez. Ajustez. Abandonez. Un fel de energie vie pe care nu ai cum să nu vrei să o cunosti. Dacă în mintea mea încolțește ideea că apropierea ne-ar face bine, ei bine, nu știu exact cum, dar reușesc fără cuvinte să transmit acest interes busolei tale. Apoi, începi tu să cauți nimicul prin întuneric. Te-apropii tu de necunoscuta asta.

Si ne găsim. Ne potrivim, ne oglindim. Fiecare sine trăiește în oglinda celuilalt. Prin tăcere împărtășită sau cuvinte plutitoare, prin noduri deslușite și schimbări de traiectorii. Sinusoidale urmărite pe tresăriri de indie rock și câteva povești din depărtare. N-am avut timp de recompus fragmente.

Azi mi-e mai putin drag de tine decât mi-a fost ieri. Am băut un ceai verde și mi-a rămas amar. Poate ar trebui să mă revăd.

noi doi

“MySelf” – este un proiect fermecător inițiat de Radu Bădoiu. Un fel de joc și nu tocmai asta. Se descompun femei pe blogul lui. Se ghicește un Radu în raport cu fiecare. Fotografiile sunt deocamdata tachinări. E sincer și se lasă cu descoperiri de ambele părți.

Cu mine se petrece ceva

O viață de om, spunea Marin Sorescu.

1

Cu pași vioi, nesiguri, trebăluim pe te miri unde. Ne facem legături bolnăvicioase cu pavaje, betoane. Soarele ne zâmbește tâmp doar prin asfaltul încins ce ne cuprinde.

2.

Nu ne oprește nimic ascensiunea. Cine ar vrea să se coboare sau să aștepte un vânt de bun augur? Orbește călătorim de parcă știm încotro ne-om duce. Ne măsurăm zborul cu obstacole. Invizibile sau prea vizibile, monștri sacri tot de noi creați, modelați, prelucrați și întruchipați ca să ne fericim povestea. Frici și pui de demoni interiori care ne macină și nu ne lasă să ne descătușăm. Să ne eliberăm de sub asfalt.

walking

Determinare, direcție, obligație și legea morală din noi.
Ce mai faci? Bine. Nimic elegant, nimic mai puțin adevărat. Ne-am pierdut capetele între atâtea nimicuri. Zorim la nesfârșit către pieire, între timp, înăbușim un plânset cu dor de ducă.

3.

Ne raportăm la alții, după ce raportăm altora. Rupem în bucăţi şi reconstruim, mereu, morman de gânduri. Dar de fiecare dată uităm câte ceva…

4.

Poate să ne confundăm din când în când cu elementele preferate ale Universului. Să fim una cu vântul. Să ne umplem plămânul cu viață și verdele crud să ne gâdile pe sinusuri. Hai să ne-agităm nespusul.

5

Mai bine de un sac de viaţă îl pierdem făcând conexiuni. Troleibuzul 89, tramvaiul 45, Unirii 1 cu Unirii 2. Ne scapătă printre degete timpul ăsta și nu îl mai măsurăm în ore, ci în realizări, întâlniri, ceva suflete povestite și trudă prăfuită. Am uitat să ne legăm unii de alții cu subiect şi predicat. Impăcați, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. Măsura lucrurilor stă înăuntru.

7

“Omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt întrucât sunt și a celor ce nu sunt întrucât nu sunt” Protagoras.

Text înscris în concursul Arche – Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri, un eveniment organizat de Foto Union, cu sprijinul Bancpost, Cosmote, Samsung Galaxy S4, Ford, F64, Booking Greece, Izvorul Cristalin.

#Portret de familie

Țin foarte mult la amintiri. Atât de mult, încât ajung să fiu agasantă cu colegii, cu prietenii, cu familia. „Stați puțin! Uitați-vă la mine, vă rog! Silvia, nu sta bosumflată! Claudia, te rog, stai locului!” Apropo de oameni cu middle names neștiute decât de apropiați, La mulți ani, Claudia și Ema! Și apropo de prieteni foarte buni roșcati, La mulți ani, Silviaaa!

Ideea #portretdefamilie am desoperit-o fericită pe twitter. Am găsit ulterior fotografii cu bloggeri pe canapeaua înflorată și mi-am zis că trebuie să ajung și eu acolo!

Mi-am dorit foarte mult să fiu însoțită la portret, așa că am creat un pic de agitație pe twitter și facebook printre colegii de la FCRP. Mulți am fost, puțini am rămas. Totuși, mă bucur că am reușit să ne adunăm pentru un portret de familie. Mulțumesc, fetelor!

1.ABC_6598-copy

După prieten, a venit rândul surioarei și Siviei să devină victime ale insitențelor mele. Ieri seară am răpit-o pe roșcată din confortul serii sub pretextul că ieșim la un suc. Little did she know, cum ar spune englezul, că urma să o duc la o ședință foto blitz-krieg. Urcată în mașină, am încuiat ușile pentru „siguranța” călătorilor.

Totul s-a derulat natural, firesc. Ne-au primit cu zâmbete călduroase deși era mai târziu de 22.00 și se cam pregăteau să plece. O ședință foto veselă, cu miros de brad și oameni dragi alături. Gratis, pe deasupra! Am înconjurat-o pe Silvia cu iubire și … gata felicitarea!

Cristian Şuţu şi Radu Bădoiu se fac responsabili de viitoarele lacrimi de fericire din ochii bunicilor tuturor. Mulțumim din suflet, dragilor! 🙂

Foto credits: Studio Foto Union