It doesn’t matter. You keep strong. Continue.
To be.
Photo credits go to: Alex Gâlmeanu
Vin cu o recomandare pentru zilele astea frumoase de început de vară: Hai să mai simțim ceva!
Regizorul Cătălin Mitulescu descrie în câteva cuvinte filmul său: „Există multă tensiune într-un cuplu când cei doi se revăd după un timp. Întâlnirea are o miză uriașă, mai ales dacă se iubesc”.
Am râs, am oftat, am suspinat și mi-am tot zgândărit nervos degetele într-o încercare de a-mi calma trăirea secvențelor intense de sincronizări și reconectări scurte dintre Radu și soția sa (tinerii Alexandru Potocean și Ada Condeescu).
Povestea soților care se revăd după o despărțire îndelungată se dezvoltă în Bucureștiul zilelor noastre, cel cunoscut, autentic, agitat și cu tot felul de lume pestriță care-i trece pragul. Radu revine din Italia de la muncă și-și regăsește soția și relația dintre ei cel puțin „altfel”.
Comunicarea se menține prin gesturi stângace și este uneori surdă, alteori absurdă. Nu de puține ori am tresărit aproape trăznită la sunetul brutal al trenurilor care au trecere foarte aproape de casa lor. Aceste perechi de secvențe reci-calde par să decurgă firesc în caruselul relației presărate cu zâmbete și fulgere.
Căutarea continuă a unor răspunsuri la întrebări nepuse se împletește simpatic cu scena unei nunți de la marginea Bucureștiului, undeva dincolo de liniile de cale ferată. Muzică live cu o trupă pe cinste, înțepături acide care duc la o răbufnire violentă în văzul întregii adunări, băuturică, ego-uri supradimensionate, niște karaoke, plimbări cu taxiul, tradiții românești contemporane și multe personaje care întregesc în chip fericit tabloul complex al unei autentice felii de viață în capitală. Wow, ce spectacol!
Încă un lucru interesant, filmul ne dezvăluie, poate chiar în premieră, cealaltă perspectivă. Prin câteva scene de liniște și fumat cu privirea pierdută în zare, intuim munca, singurătatea și greutățile pe care un bărbat trebuie să le ducă aflat în străinătate și cuprins de dorul de a ajunge acasă. O reflecție asupra unui câmp emoțional încă neexplorat suficient în cinematografia romanească.
Poate tocmai pentru că este atât de al nostru acest întreg episod și pentru că fiecare se poate regăsi într-o fărâmă de ceva din această întreagă shaorma cu „de toate” tipurile de trăiri și fenomene sociale, filmul merită văzut și trăit ca pe o oglindire amuzantă a realității în care ne scăldăm.
„Dincolo de calea ferată” este o co-producție super reușită România-Italia-Suedia și poate fi urmărit în cinematografe începând cu 22 aprilie.
Mergeți cu încredere,
Lori
Smiles and stolen glances. These are my people. My darling human beings that I adore for merely existing and colliding with my path.
Thank you for being here.
You made it home.
Here’s to a new and exciting year full of good people and moments shared together.
2016, i hope you bring more angels to my life.
Bucharest, 7th of January 2016.
I live here. I love it.
Să ajungi să îți surprinzi mama cu un portret într-un context crăciunesc. Așa de mult bine face la suflet! Alină dorul, micșorează distanța, reface sincronizarea, încălzește îmbrățișarea. Zău că îmi vine să crăp de fericire și-mi ies din contur de mulțumire că reușesc să o înseninez o clipă.
Nimic. Nimic nu poate egala un astfel de moment special. Zâmbim împreună, o țin de mână și o iubesc. Enorm. Mulțumim, Cristi, pentru că ne-ai primit cu un zâmbet larg la finalul unei zile lungi.
Dacă vrei să ajungi și tu la #PortretdeFamilie, află că nu este nevoie de programare. Tot ce trebuie să faci e să ajungi cu cei dragi în perioada 14-20 decembrie 2015, în intervalul orar 18.00 – 22.00 la Villa Romana Ristorante, în piața Charles de Gaulle 3 (google maps aici).
Portret de familie este o inițiativă Foto Union.
Partenerul principal al #portretdefamilie de anul acesta este HP România căruia îi mulțumim! 🙂
Hai să ne-ntâlnim cumva pe seară
Într-o vilișoară, la șosea…
Cea mai mare campanie publică de fotografie din România – Portret de Familie – a ajuns la ediția a cincea! Cum deja ne-a obișnuit, Cristi ne oferă un portret cu oamenii dragi realizat gratuit într-un cadru simpatic de crăciunesc. Să mai punem la socoteală și faptul că la finalul ședinței foto, pe lângă imaginea în format digital pe adresele de email, primești cinci printuri HP în format carte poștală, pentru a fi trimise pe adresele rudelor și prietenilor! 🙂
Nu este nevoie de programare pentru a participa la acest eveniment. Tot ce trebuie să faci e să ajungi cu cei dragi în perioada 14-20 decembrie 2015, în intervalul orar 18.00 – 22.00 la Villa Romana Ristorante, în piața Charles de Gaulle 3 (google maps aici).
Anul ăsta ne-am jucat la #Portretdefamilie. Canapeaua înflorată vă așteaptă și pe voi în fiecare seară a săptămânii ăsteia.
Hai, mobilizarea! Vă pup drag.
Ai mei: Toma și Oana.
Portret de familie este o inițiativă Foto Union.
Partenerul principal al #portretdefamilie de anul acesta este HP România căruia îi mulțumim! 🙂
That’s what I believe building love means.
Here is an Oscar-nominated stop-motion short film about the struggles of an upside down relationship. Sharing is caring. Thank you for sticking around.
HEAD OVER HEELS from Timothy Reckart on Vimeo.
www.headoverheels.tv
“Of the animated shorts, [Head Over Heels is] the cleverest.”
-Stephen Holden, The New York Times
“The attention to detail is staggering, particularly for a stop-motion animated movie… There may be an impressive crop of animated shorts this year, but Head Over Heels is the most fully realized of the whole bunch. Flawless.”
-William Bibbiani, CraveOnline.com
“This beautifully animated film is also a wonderfully unique story… Both whimsical and deeply felt… Simply extraordinary.”
-Richard Propes, theindependentcritic.com
Enjoy.
Photo: Stockholm film poster
You might think I’m really late with this wish, but believe me I am not! In Romania we celebrate Valentine’s Day as an imported event from overseas, but we also have a traditional holiday for love on the 24th of February called DRAGOBETE. Well, I use this special occasion to show you some moments of a Guatemalan wedding witnessed here in Antigua. The bride and groom seemed genuinely nervous for the day.
My favourite part was when the bridesmaides gathered around the couple to take a picture together. All of them wore the Mayan traditional clothes.
Let me explain, the Mayan people still make up a majority of the population in Guatemala and their fabulously coloured traditional clothing can be seen throughout the country. Guatemala might be small, but it hosts a huge diversity of textiles within the Mayan community. Each region and its people have their own stories and put them into differently coloured patterns and styles in their blouses and skirts. The blouses are usually called a huipil or güipil. They are woven by hand and sometimes it takes up to 6 months of work to accomplish these beauties. The corte is a wrap-around skirt that consists of a piece of cloth that makes a tube into which the woman steps. Excess material is wrapped around the body, folded at the waist and then tied with a faja (belt).
I particularly like the hair wraps or cinta. It is said that it is the best revealer of the town origin of a Mayan woman. In some villages, the style of how a woman wraps her hair in the cinta can indicate her marital status or whether she has children or is a matriarch. The cinta is the crowning jewel of a woman’s traje or traditional outfit and most often the most precious piece or her wardrobe.
And they lived happily ever after.
La filmul ăsta spaniol care a trecut ca un tanc prin mine duminică.
‘Stockholm’, de Rodrigo Sorogoyen, a câștigat trofeul Transilvania la TIFF 2014. Actorii principali, Javier Pereira şi Aura Garrido, au fost și ei apreciați pentru ‘cea mai bună interpretare’. N-am urmărit secvențe din film înainte, nu știam că a fost atât de lăudat și l-am văzut acasă, nu la Cinema Studio cum îmi propusesem. Am întârziat pe străzi frumoase căscând gura la case și n-am ajuns la timp să găsesc bilete. Toate bune și frumoase.
De ce-i special filmul ăsta?
Totul se întâmplă între două personaje pe parcursul unei nopți. Simplu ai putea crede, însă povestea te zguduie într-o barcă emoțională pe timp de furtună. Iți crește tensiunea și într-un mod ciudat nivelul de endorfine. Identifici frânturi din tine într-unul din personaje și… gata. Ești prins. Crești cu personajul, îți devine drag cu fiecare detaliu dezvăluit in procesul de cunoaștere, iar la fiecare neașteptată schimbare de ritm simți că pierzi totul și că nu mai știi, de fapt, nimic. Urmează un soi de liniște, când se revine la ‘normal’ sau cel puțin așa ai impresia după ce ai trecut peste altă etapă de a integra neașteptul de mai devreme. Cerni prin filtrul propriu tot dialogul amuzant de sincer și natural și te simti parte din situație încă de la primul plan close-up.
E genul ăla de film în care schimbul de replici te prinde de braț în timp ce te blazezi, detaliile migaloase îți adună inima de pe unde ai pierdut-o, iar naturalul te ademenește înșelător la anticipare ca mai apoi să-ți dea o palmă și să te lase cu un gust amar. Gust puternic persistent și după ce ieși din film.
Superb. Genul meu de film. Nu vă dau trailer-ul că nu cred în ele.
It happens in between.
Communication. Intuition. Feeling. Elegance. Curiosity. Touch. Excitement. Discovery. Movement. Emotion. Connection. Trust. Disruption. Tenderness. Violence. Attachment. Power. Delicacy. Harmony. Completeness. Chaos. Vulnerability. Magic. Beauty. Distance. Doubt. Joy. Intimacy. Despair. Hope. Climax. Detachment. Pain. Fire. Elation.
Art.
Life.
Sigur Rós – Valtari from Sigur Rós Valtari Mystery Films on Vimeo.