Tag Archives: film

‘Dincolo de calea ferată’ este de astăzi în cinematografe!

Vin cu o recomandare pentru zilele astea frumoase de început de vară: Hai să mai simțim ceva!

Regizorul Cătălin Mitulescu descrie în câteva cuvinte filmul său: „Există multă tensiune într-un cuplu când cei doi se revăd după un timp. Întâlnirea are o miză uriașă, mai ales dacă se iubesc”.

Am râs, am oftat, am suspinat și mi-am tot zgândărit nervos degetele într-o încercare  de a-mi calma trăirea secvențelor intense de sincronizări și reconectări scurte dintre Radu și soția sa (tinerii Alexandru Potocean și Ada Condeescu).

Povestea soților care se revăd după o despărțire îndelungată se dezvoltă în Bucureștiul zilelor noastre, cel cunoscut, autentic, agitat și cu tot felul de lume pestriță care-i trece pragul. Radu revine din Italia de la muncă și-și regăsește soția și relația dintre ei cel puțin „altfel”.

dincolo-de-calea-ferata-800x534

Comunicarea se menține prin gesturi stângace și este uneori surdă, alteori absurdă. Nu de puține ori am tresărit aproape trăznită la sunetul brutal al trenurilor care au trecere foarte aproape de casa lor. Aceste perechi de secvențe reci-calde par să decurgă firesc în caruselul relației presărate cu zâmbete și fulgere.

Căutarea continuă a unor răspunsuri la întrebări nepuse se împletește simpatic cu scena unei nunți de la marginea Bucureștiului, undeva dincolo de liniile de cale ferată. Muzică live cu o trupă pe cinste, înțepături acide care duc la o răbufnire violentă în văzul întregii adunări, băuturică, ego-uri supradimensionate, niște karaoke, plimbări cu taxiul, tradiții românești contemporane și multe personaje care întregesc în chip fericit tabloul complex al unei autentice felii de viață în capitală. Wow, ce spectacol!

Claudiu Trandafir nunta

Încă un lucru interesant, filmul ne dezvăluie, poate chiar în premieră, cealaltă perspectivă. Prin câteva scene de liniște și fumat cu privirea pierdută în zare, intuim munca, singurătatea și greutățile pe care un bărbat trebuie să le ducă aflat în străinătate și cuprins de dorul de a ajunge acasă. O reflecție asupra unui câmp emoțional încă neexplorat suficient în cinematografia romanească.

Poate tocmai pentru că este atât de al nostru acest întreg episod și pentru că fiecare se poate regăsi într-o fărâmă de ceva din această întreagă shaorma cu „de toate” tipurile de trăiri și fenomene sociale, filmul merită văzut și trăit ca pe o oglindire amuzantă a realității în care ne scăldăm.

„Dincolo de calea ferată” este o co-producție super reușită România-Italia-Suedia și poate fi urmărit în cinematografe începând cu 22 aprilie.

Mergeți cu încredere,

Lori

Lumea e a mea/ The World is Mine (2015)

Am fost ieri seară la Cinema Pro la premiera filmului „Lumea e a mea/The World is Mine” în regia lui Nicolae Constantin Tănase și am rămas cu scene și secvențe puternic dramatice întipărite în minte. Zău, trebuie să-l vedeți! 🙂

Deși inițial ai impresia că e încă un film de tipul „noua generație de regizori români care exploatează comunismul, urmele lui în prezent și alte lucruri bizare cu care toți ne-am obișnuit”, ei bine, aici e vorba de o adevarată sincronizare la zilele noastre și o incursiune foarte intimă în viața unor adolescente, a prieteniei dintre ele și a mediului lor social. Majoritatea tinerilor actori sunt amatori și se află pentru prima dată pe marile ecrane. Am înțeles din câteva discuții backstage că au fost temeinic pregătiți de traineri ai festivalului de teatru tânăr Ideo Ideis. Povestea Larisei (Ana Maria Guran joacă incredibil pentru o puștoaică începătoare) și a generației actuale de adolescenți ce-și măsoara popularitatea prin like-uri pe Facebook și vizualizări pe YouTube te va ține cu sufletul la gură până la sfârșit. Promit. E un gust amar în drama Larisei și deși totul e scăldat în metafora inocenței și credulității vârstei, izul de „murdar” persistă puternic.

Lumea_e_a_mea_11

„Lumea e a mea/The World is Mine” a avut premiera mondială la TIFF 2015, unde a câștigat Premiul de debut în Zilele Filmului Românesc. Alte bling-bling-uri după care știu că tânjiți: Mențiunea specială a juriului în competiția East of the West a Festivalului de la Karlovy Vary și Trofeul Anonimul International Independent Film Festival.
Despre film aflați mai multe aici.
Programul filmului la diferite săli de cinema în săptamana asta îl găsiți apăsând pe cumpără bilete aici.

Din nou, nu vă dau trailerul, că nu cred în ele. Dacă insistați să-l găsiți singuri, vă anunț de pe acum că este înșelător. Mergeți pe încredere.

Love,
Lori

lumea-e-a-mea-172419l

Seymour- an introduction si debutul campaniei Fiecare Copil in Gradinita

That’s how life is. It has conflicts and pleasures, harmony and dissonance. The same thing occurs in music. (Seymour Bernstein)

Binecunoscutul actor Ethan Hawke preia rolul de regizor pentru prima dată și ne oferă un documentar emoționant despre pianistul și profesorul Seymour Bernstein. Cu ocazia lansării oficiale a campaniei “Fără educație, visurile dispar” 2015, asociația OvidiuRo vă invită să vizionați Seymour-an Introduction în cadrul unei proiecții publice pe 20 septembrie în piața George Enescu la ora 21.

Proiecția din Piața Festivalului marchează startul campaniei Fiecare Copil în Grădiniță, programul inițiat în 2010 de Leslie Hawke și Maria Gheorghiu, cofondatoarele Asociației OvidiuRo, pentru a oferi o șansă reală la educație și la integrare în societate copiilor săraci din România. Astăzi programul funcţionează în 11 judeţe din România.

Un aspect important al acestui program este reprezentat de tichetele sociale în valoare de 50 de lei pe lună, care sunt condiționate de prezența copiilor la grădiniță. Astfel, părinții sunt ajutați să le asigure celor mici gustarea zilnică. Mai multe detalii despre cum funcționează programul în clipul de mai jos:

Campania prin SMS vă invită să susțineți programul Fiecare copil în grădiniță cu 2 euro/lună. Trimiteți textul GRADI la 8844.

Pe lângă ajutorul prin SMS, puteți să contribuiți cu donații la Carrefour. Timp de o lună, puteți alege să donați un leu la casa de marcat, în toate cele 28 de hipermarket-uri Carrefour din întreaga țară.

Fiecare copil in gradinita

A conscious decision to care

That’s what I believe building love means.
Here is an Oscar-nominated stop-motion short film about the struggles of an upside down relationship. Sharing is caring. Thank you for sticking around.

HEAD OVER HEELS from Timothy Reckart on Vimeo.

www.headoverheels.tv

“Of the animated shorts, [Head Over Heels is] the cleverest.”
-Stephen Holden, The New York Times

“The attention to detail is staggering, particularly for a stop-motion animated movie… There may be an impressive crop of animated shorts this year, but Head Over Heels is the most fully realized of the whole bunch. Flawless.”
-William Bibbiani, CraveOnline.com

“This beautifully animated film is also a wonderfully unique story… Both whimsical and deeply felt… Simply extraordinary.”
-Richard Propes, theindependentcritic.com

Enjoy.

stockholm_1-1

Photo: Stockholm film poster

Hai la film la MTR!

Hei, am intrat în luna iulie și se potrivește de minune să vă trimit la niște filme bune. N-aveți planuri azi? Iaca. 🙂

Mai pe seară azi, 2 iulie, la Cinema Muzeul Țăranului rulează două filme faine. Un film în franceză și unul în spaniolă (o coproducție Spania- Argentina). Le-am văzut pe amândouă, le recomand cu căldura. 🙂 Dacă nu alegeți în funcție de tipicul limbii, puteți să alegeți în funcție de locul proiecției – înăuntru sau afară.

Primul este jovial prin temă, o adolescentă își descoperă un talent nebănuit, dar in acelasi timp este intens emotional prin scene în care sunetul lipsește. În traducere liberă, am plâns cu sughițuri la câteva momente prezentate din perspectiva părinților surdo-muți. Al doilea este mai degrabă o colecție de 6 povești scurte în care interacțiunea socială o ia razna. Grav. O comedie neagră care te scoate din ritmul rutinei. E sur-prin-ză-tor și-mi place teribil că nu e făcut pe șablonul Hollywood. Ah, era să uit, Wild Tales (Povești trăsnite, tradus la noi) este nominalizat la Oscar anul acesta.

Din programul Cinema Muzeul Țăranului citire:

Joi, 2 iulie

19:00 – Familia Bélier (Franța, 2014, regia Eric Lartigau, 106’)

fam Belier

Toată lumea din familia Paulei este surdă, cu excepţia ei. Nu că asta ar fi o problemă. Nu, marea provocare a Paulei este să ţină pasul cu programul plin: când nu e la şcoală, îşi ajută familia la fermă sau la piaţă. La şcoală, Paula se îndrăgosteşte de Gabriel. Când el se înscrie în corul şcolii, se înscrie şi ea. Şi în secunda când începe să cânte, toţi rămân muţi. Paula are o voce minunată! Pe măsură ce exersează, pasiunea ei pentru cântat creşte. Dar cum ar putea urma acest vis pe care familia ei nu-l înţelege?
Studioul Horia Bernea

21:30 – Povești trăsnite (Spania/ Argentina, 2014, regia Damián Szifrón, 122’)

Lipsiţi de apărare în faţa unei realităţi care pe neaşteptate poate deveni imprevizibilă, personajele din Wild Tales traversează graniţa subţire dintre civilizaţie şi brutalitate. O poveste despre dragoste, dezamăgire, răzbunări ale trecutului, tragedie şi chiar violenţa din detaliile vieţii de zi cu zi. Toate apar pentru a-i împinge pe eroi pe buza prăpastiei, spre incontestabila plăcere a pierderii controlului.
Grădina Cinema

wild-tales-poster

Aștept impresii.
Cu drag,
Lori

Still Life. UK (2013)

If you want a light Sunday movie with happy-predictable-unrealistic line of a story, you are reading the wrong review.

This film is an ode to silence. I find that so very rare to encounter nowadays and thus, quite precious. The main character – Eddie Marsan has a striking performance as John May – is an anti-hero, mostly just a simple British bureaucrat with a slight sad expression engraved upon his face. Solemn, organised and meticulous, he works with sealing the end of lonely people’s lives by arranging their funerals. In bringing to surface their memories, he finds comfort and a sense of accomplishment from piecing together bits of their past lives. I couldn’t help but feel that the director was very much hinting at The Beatle’s “Elenor Rigby” when working with this project.

This dynamic world, however, will not have patience with his in-depth slow practices and he will have to face a life-altering situation, losing his job. How he finds life after this turning point is savorously depicted in the art of subtle details: of warm gestures (as warm as they get in an affection restrained Britain), small victories, new acquaintances and kind smiles, if ever.

I have to mention the eye- delight you get while experiencing the film because of the very clean execution of the scenes. The director of photography really worked his magic with slow movements, symmetry, geometrically beautiful British streets, calm cloudy colours, neat patterns, and wide angle shots that add an extra heavy burden to the otherwise plain life of John May.

1177689_Still-Life UK 2013

My recommendation? See it during an eve when the weather will not amplify the bitter drama you will experience from the film.

Incă mă gândesc la el

stockholm_1-1

La filmul ăsta spaniol care a trecut ca un tanc prin mine duminică.
‘Stockholm’, de Rodrigo Sorogoyen, a câștigat trofeul Transilvania la TIFF 2014. Actorii principali, Javier Pereira şi Aura Garrido, au fost și ei apreciați pentru ‘cea mai bună interpretare’. N-am urmărit secvențe din film înainte, nu știam că a fost atât de lăudat și l-am văzut acasă, nu la Cinema Studio cum îmi propusesem. Am întârziat pe străzi frumoase căscând gura la case și n-am ajuns la timp să găsesc bilete. Toate bune și frumoase.

De ce-i special filmul ăsta?

Totul se întâmplă între două personaje pe parcursul unei nopți. Simplu ai putea crede, însă povestea te zguduie într-o barcă emoțională pe timp de furtună. Iți crește tensiunea și într-un mod ciudat nivelul de endorfine. Identifici frânturi din tine într-unul din personaje și… gata. Ești prins. Crești cu personajul, îți devine drag cu fiecare detaliu dezvăluit in procesul de cunoaștere, iar la fiecare neașteptată schimbare de ritm simți că pierzi totul și că nu mai știi, de fapt, nimic. Urmează un soi de liniște, când se revine la ‘normal’ sau cel puțin așa ai impresia după ce ai trecut peste altă etapă de a integra neașteptul de mai devreme. Cerni prin filtrul propriu tot dialogul amuzant de sincer și natural și te simti parte din situație încă de la primul plan close-up.

E genul ăla de film în care schimbul de replici te prinde de braț în timp ce te blazezi, detaliile migaloase îți adună inima de pe unde ai pierdut-o, iar naturalul te ademenește înșelător la anticipare ca mai apoi să-ți dea o palmă și să te lase cu un gust amar. Gust puternic persistent și după ce ieși din film.

Superb. Genul meu de film. Nu vă dau trailer-ul că nu cred în ele.

1. stockholm

Waste, you waster!

WASTE from studioset on Vimeo.

Directed by Anton Groves (WAO), half Romanian, half Brit
Cinematography by David Lee
Art Direction by Damian Groves (WAO)
Monsters by Damian Groves, Andy 'Sinboy' Luke, Iulia Tomescu, Suzana Dan
Edited by Sorin Baican
Music by The Nuggers
Sound Design by Sillyconductor
Sound Mixing by Marius Leftarache
Produced by Studioset

Last, but not least, Ana Ularu is the actress playing the beauty role in this short film.

playing demons

Does it look familiar?

I just bumped into this short film and I thought it would be a good idea to share it. I am sure that many of you can resonate with this Romanian short film about the troubles your family goes through until they finally get the hang of using new applications or social media tools.
Talking to your family from abroad? Priceless. I would change the messenger with SKYPE and there you go! Situation updated to the Erasmus autumn semester of 2012/2013 in Estonia.

Now, enjoy!

I have to call my parents and tell them that I love them.