În 2015, am sărit peste portretul tradițional din Martie, eram undeva departe … peste mări și peste zări, prin Guatemala. Anul acesta n-am mai scăpat, la invitația lui Cristi am revenit în studioul asamblat în preafrumoasa librărie Cărturești Carusel. Am avut emoții mari ca de obicei.
Îmi doresc atenție și iată că atunci când o primesc, așa deodată, neîmpachetată, fără ascunzișuri, fără alte cerințe, fac mai întâi un pas în spate. Sunt copleșită! E și normal, doar mi se oferă așaaa… pe nepusă masa un moment doar al meu! Încerc să nu intru în panică și îmi îngădui o scurtă clipă de analiză a circumstanțelor: lumina e la locul ei, fundalul e gri cu pete, Cristi e mereu în toane bune, se hlizește cu una dintre modele, fetele fac selfie-uri, câteva prietene se pun la curent cu ultimele zile de peripeții, doamna Brașoveanu notează atent ordinea de precădere și ne înseninează cu un zâmbet cât o felie de viață. E ok, aveam nevoie de răgazul ăsta. Expir și fac un pas în față.
Deodată nimic nu mai are sens sau rost. Ești tu într-o lumină bună și ai nevoie să fii confortabil. Greu, dom’le, când te năpustesc cel puțin 300 de gânduri pe secundă.
Am 26 de ani. Dacă am învățat ceva în anii ăștia de când fac umbră pământului, atunci este să mă ascult mai mult. Nu pentru că am întotdeauna dreptate, ci pentru că simt atât de mult și cu atât de multe nuanțe, încât ar trebui să mă consider o foarte norocoasă. Mă adaptez ușor, completez cu răbdare și calm unde trebuie și am doza perfectă de nebunie și spontaneitate. Am nevoie de un pic de liniște care să potențeze direcția interioară deja trasată de energie și atât. Mă port înainte fericită.
Așa-i că e frumoasă tradiția asta cu portretul-mărțișor? De dragul comparației, uite ce minuni a facut Studio Foto Union și în alți ani: 2012, 2013, 2014.
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o primăvară caldă și plină de momente speciale alături de oameni buni.
Portret de Femeie este un eveniment tradițional Foto Union organizat anul acesta cu sprijinul Bitdefender. Mulțumesc, Cristi!
