TFB1. Deși am început cu stângul excursia (la primul popas mi-a scăpat telefonul și l-am crăpat zdravăn), de câteva zile rulează în capul meu doar momente frumoase din tabără.
Tărlungeni. Acolo am rămas cu gândul. Revenirea în București nu mi-a prins prea bine. Plouă, pe deasupra. Pe dedesubt, e frig. S-ar putea să nu însemne prea mult pentru unii, dar eu sunt meteo-sensibilă. Și ușor nebună.

Revăd o primă dimineață cu soarele ascuns încă pe dealurile din Tărlungeni. Ne adunăm cu toții, ne spunem lucruri în șoaptă. Încercăm să nu brutalizăm acea mică urmă de somn care atârnă de fiecare.

Pornim către fermă, dealurile ne așteaptă. Roua-i peste tot, în depărtare-i ceață. Doar auriul soarelui începe să se simtă. Pentru că îmi place să fiu la înălțime, mă urc pe tot ce prind: un vârf de deal, un gard, o mică grămăjoară de ceva, nimic nu mi-a scăpat nici de data asta. Aşa sunt eu, un pic mai căpriţă din fire. Să facem fotografie! Și facem, zic. Ne pozează câteva mironosițe: ceva oi blânde, văcuțe calde, rumegătoare, cai mari, frumoși și zdraveni, megavedeta porc și-un ied mai dezvoltat.

Să trecem mai departe, am terminat cu ferma. Păpădiile mi-au fost muze în excursia asta. Gingașele minuni dau bine-n orișice postură. De dimineață-n rouă, la pranz cu umbre dure sau chiar în asfințit de le curprinzi, încearcă cât de-i vrea, o strâmbătură… n-ai să le-o surprinzi!

Ne zgâlțâim puțin, urcăm pe serpentine. Costel e iscusit. Măgura e-un sat pe dealuri. Prilej să urc iar garduri. Radu m-a potolit. M-a așezat lângă prietenele păpădii și a dat un ordin de portret celor câțiva strânși pe aceeași pajiște. Am fost model de bună purtare. A urmat Mona.

La Brașov am așteptat o limonadă. D3-ul l-am împărțit cu Ionuț. Am încercat câteva unghiuri cu clădiri frumoase, străzi înguste, oameni în vacanță, concert în aer liber. Seara le-am comentat.

Somn și de la capăt. Brașov. E dimineață clară. Ne învârtim și răsucim pintre ferestre și clădiri frumoase. Ne îndreptăm spre Pietrele lui Solomon. Băgăm Coolpix Aw-ul în apă (e waterproof, Geo ne-a dat binecuvântarea), mai urmărim pisici pe garduri, facem fotografii la bascheți și… ne pierdem de grup. Ajungem la terasă, la pietre niciodată.

Înapoi în Tărlungeni. Luăm pauză? Nicicum. Luăm prânzul. Urmează fotografii de selectat și comentat cu Radu. Stau bine la portrete, zice-se. Urmează Șirnea. Ce!? Nu știu la ce să mă aștept, trecem de Bran, îmi pare plicticoasă călătoria. Radu ne asigură că nu vom uita prea curând locul.

Am ajuns. Șirnea este un colț de rai. Zburdăm din nou pe dealuri. E incredibilă lumina. Un copac singuratic ne invită să-l încadrăm cât mai reușit în fotografii. Bine, el și Radu: exercițiu, dragilor! Ne întoarcem încărcați cu aer bun de munte, vânt nebun în păr, lumină în priviri și inima ușoară. Eu, una, m-am îngrășat de fericire. Am ajuns și în rai.

Cu ultimele eforturi ale bateriei, postăm pătrate pe instagram. Revenim în Tărlungeni. O parte coborâm la marginea satului, după pod. Prima pe dreapta. Am văzut niște copii mai colorați jucându-se cu mingea în praf. În lumina apusului roșiatic, ne apropiem de ei. Ploaia care stă să vină ne dă adrenalină. Copiii încep s-alerge înspre noi. Sunt curioși. Și noi. Ne minunăm cât sunt de sociabili. La oraș ne-am fi trezit cu urme de umbrele-n cap.

De unde veniți? De la Brașov? Cum de la București!? Și ce faceți aici? Ne faceți poză când ne jucăm? Aruncăm cu mingea, da? Și eu vreau! Dar doar cu prietena mea, Alexandra!

Totul se desfașoară extrem de rapid. E lumină incredibilă, mă simt într-o poveste. Sunt momente unice, ne grăbește ploaia, mai avem cațiva km până la hotel. Zâmbesc mult. N-am fost nicicând mai fericită să fac fotografii. Extraordinar moment. Alexandru e mulțumit. Corina s-a apropiat de câțiva prichindei.

Ne întoarcem la hotel într-o căruță. Ne plouă, dar nu ne pasă. Suntem cu toții absolut energizați de ce am trăit. Refuz o țuică bună, zice Alexandru. Lidia foșnește fericită, Ruxi e la cârmă. Radu ne zâmbește, Corina mă surprinde.

Pe seară ne-adunăm la foc de tabără. Noi și clasa a IVa cu doamnele învățătoare. Urmează o super cântare cu Ionuț și Geo. When stars go blue, adormim zâmbind.