Tag Archives: studio foto union

Portret de femeie.2013

Bun venit, Primavară!

Te așteptam poate mai mult decât oricine. Proaspăt întoarsă din nordul întunecat (Estonia), mă liniștea gândul ca o să vin la mai multă lumină în România. Lăsam o țară foarte dragă în urmă: curată, cu peisaje superbe și un respect pentru natură pe care nu-l găsim la noi. Ei bine, norii și ploile nu s-au risipit rapid cum aș fi crezut.

Ca să-mi însenineze revenirea în țară, Cristian Șuțu și Radu Bădoiu de la Studio Foto Union m-au răsfățat cu un portret primăvăratec inclus în deja tradiționala campanie publică de fotografie Portret de femeie. Schimbări majore parcă nu am suferit de anul trecut, așa-i? 

lori alexeweb

Portret realizat în precampania Portret de femeie dedicată bloggerițelor. Mai multe fotografii cu frumuseți găsiți aici.

Evenimentul este susținut anul acesta de Feminella, Grand Hotel Continental și Nikon.

Sunshine

Vreme urâtă. Știm cu toții. Vrem soarele înapoi. E clar.
Printre valuri de apă și noroi… cum să rămâi pozitiv? Unde vezi tu curcubeu? Ești prea ud ca să gândești limpede.

Un zâmbet mă cheamă într-o lume paralelă.
Tu, rază de soare blajin, îți mulțumesc că ai apărut de niciunde și mi-ai îmblânzit privirea!

Intru în joc.
– Lili nu-i acasă. Eu merg la plimbare.
Mă ia de mână și mă duce lângă prima baltă.
– Hai, vezi peștii?
– Sunt cei mai frumoși pești pe care i-am văzut vreodată …

Se apropie 1 iunie. Ce ziceți de un portret de copil pe gratis? Cei de la Foto Union se ocupă de asta împreună cu Bogdana. Grăbiți-vă să o sunați pentru programări.

Portret de copil

Lumeee, lumee!
Foto Union în colaborare cu Jurnal din Burtică anunţă o nouă campanie publică de fotografie. Este vorba despre Portret de copil.

Între 1 și 8 iunie, ia-ți prichindelul de mână și vino la Showroom Emag din Șoseaua Virtuții, nr. 148. Limita de vârstă este de 1- 15 ani, iar ședințele foto se vor realiza în intervalul orar 10.00 – 18.00, în ordinea programărilor.
Grăbiți-vă să sunați la 0744.356.229, vă va răspunde Bogdana Dobre.
Fiecare participant la campania Portret de Copil va primi fotografia atât în format digital, cât și sub forma unui print numai bun de înrămat!

Pentru rezultate deosebite, ascultați de sfatul fotografilor Cristi și Radu în materie de îmbrăcăminte:

  • pentru băieţi, pantaloni scurţi de culoare închisă şi cămaşă albă cu bretele,
  • pentru fetiţe, fustă de culoare închisă şi bluză albă.

Portret de Copil este o campanie a Foto Union, în colaborare cu eMAG, Epson, MediHelp şi Nikon.

Impresii din tabăra foto

TFB1. Deși am început cu stângul excursia (la primul popas mi-a scăpat telefonul și l-am crăpat zdravăn), de câteva zile rulează în capul meu doar momente frumoase din tabără.
Tărlungeni. Acolo am rămas cu gândul. Revenirea în București nu mi-a prins prea bine. Plouă, pe deasupra. Pe dedesubt, e frig. S-ar putea să nu însemne prea mult pentru unii, dar eu sunt meteo-sensibilă. Și ușor nebună.

Revăd o primă dimineață cu soarele ascuns încă pe dealurile din Tărlungeni. Ne adunăm cu toții, ne spunem lucruri în șoaptă. Încercăm să nu brutalizăm acea mică urmă de somn care atârnă de fiecare.

Pornim către fermă, dealurile ne așteaptă. Roua-i peste tot, în depărtare-i ceață. Doar auriul soarelui începe să se simtă. Pentru că îmi place să fiu la înălțime, mă urc pe tot ce prind: un vârf de deal, un gard, o mică grămăjoară de ceva, nimic nu mi-a scăpat nici de data asta. Aşa sunt eu, un pic mai căpriţă din fire. Să facem fotografie! Și facem, zic. Ne pozează câteva mironosițe: ceva oi blânde, văcuțe calde, rumegătoare, cai mari, frumoși și zdraveni, megavedeta porc și-un ied mai dezvoltat.

Să trecem mai departe, am terminat cu ferma. Păpădiile mi-au fost muze în excursia asta. Gingașele minuni dau bine-n orișice postură. De dimineață-n rouă, la pranz cu umbre dure sau chiar în asfințit de le curprinzi, încearcă cât de-i vrea, o strâmbătură… n-ai să le-o surprinzi!

Ne zgâlțâim puțin, urcăm pe serpentine. Costel e iscusit. Măgura e-un sat pe dealuri. Prilej să urc iar garduri. Radu m-a potolit. M-a așezat lângă prietenele păpădii și a dat un ordin de portret celor câțiva strânși pe aceeași pajiște. Am fost model de bună purtare. A urmat Mona.




La Brașov am așteptat o limonadă. D3-ul l-am împărțit cu Ionuț. Am încercat câteva unghiuri cu clădiri frumoase, străzi înguste, oameni în vacanță, concert în aer liber. Seara le-am comentat.

Somn și de la capăt. Brașov. E dimineață clară. Ne învârtim și răsucim pintre ferestre și clădiri frumoase. Ne îndreptăm spre Pietrele lui Solomon. Băgăm Coolpix Aw-ul în apă (e waterproof, Geo ne-a dat binecuvântarea), mai urmărim pisici pe garduri, facem fotografii la bascheți și… ne pierdem de grup. Ajungem la terasă, la pietre niciodată.

Înapoi în Tărlungeni. Luăm pauză? Nicicum. Luăm prânzul. Urmează fotografii de selectat și comentat cu Radu. Stau bine la portrete, zice-se. Urmează Șirnea. Ce!? Nu știu la ce să mă aștept, trecem de Bran, îmi pare plicticoasă călătoria. Radu ne asigură că nu vom uita prea curând locul.

Am ajuns. Șirnea este un colț de rai. Zburdăm din nou pe dealuri. E incredibilă lumina. Un copac singuratic ne invită să-l încadrăm cât mai reușit în fotografii. Bine, el și Radu: exercițiu, dragilor! Ne întoarcem încărcați cu aer bun de munte, vânt nebun în păr, lumină în priviri și inima ușoară. Eu, una, m-am îngrășat de fericire. Am ajuns și în rai.

Cu ultimele eforturi ale bateriei, postăm pătrate pe instagram. Revenim în Tărlungeni. O parte coborâm la marginea satului, după pod. Prima pe dreapta. Am văzut niște copii mai colorați jucându-se cu mingea în praf. În lumina apusului roșiatic, ne apropiem de ei. Ploaia care stă să vină ne dă adrenalină. Copiii încep s-alerge înspre noi. Sunt curioși. Și noi. Ne minunăm cât sunt de sociabili. La oraș ne-am fi trezit cu urme de umbrele-n cap.

De unde veniți? De la Brașov? Cum de la București!? Și ce faceți aici? Ne faceți poză când ne jucăm? Aruncăm cu mingea, da? Și eu vreau! Dar doar cu prietena mea, Alexandra!


Totul se desfașoară extrem de rapid. E lumină incredibilă, mă simt într-o poveste. Sunt momente unice, ne grăbește ploaia, mai avem cațiva km până la hotel. Zâmbesc mult. N-am fost nicicând mai fericită să fac fotografii. Extraordinar moment. Alexandru e mulțumit. Corina s-a apropiat de câțiva prichindei.



Ne întoarcem la hotel într-o căruță. Ne plouă, dar nu ne pasă. Suntem cu toții absolut energizați de ce am trăit. Refuz o țuică bună, zice Alexandru. Lidia foșnește fericită, Ruxi e la cârmă. Radu ne zâmbește, Corina mă surprinde.

Pe seară ne-adunăm la foc de tabără. Noi și clasa a IVa cu doamnele învățătoare. Urmează o super cântare cu Ionuț și Geo. When stars go blue, adormim zâmbind.

Tabara foto pentru bloggeri


Mini vacanță la Tărlungeni, lângă Brașov. E de necuprins ce am trăit aici.

Sunt încă în rai. În raiul fotografilor. Dar am să plec curând.
Ce a însemnat TFB1? Oameni pasionați de fotografie care merg în locuri superbe alese de cei de la FotoUnion și își antreneaza ochiul pentru a surprinde frumosul cu aparatele Nikon primite.

Fiți atenți!

– ne spune Cristi și noi îl ascultăm cuminți. Înțelegem că înclinația către detalii face diferența între o poveste și banal.

Încercați să recreați realitatea din jurul vostru prin ceea ce alegeți să arătați!

Trăim în aglomerație. Sfatul lui Radu a fost să încercam să ne izolăm subiectul sau bucățica de realitate pe care vrem să punem accent.

În tabăra foto am îndrăznit să fim cât se poate de subiectivi și să ne dăm seama ce vrem să arătăm în fotografia noastră. Șoferul nostru sau Costel, după cum l-a botezat Ariel, ne-a dus în Măgura, Șirnea ( un colț de paradis, după mine), Brașov și împrejurimi. Am avut 4 zile pline. Am făcut fotografii de peisaj, de arhitectură și am avut chiar și o sesiune de portrete azi de dimineață.

Voi reveni cu fotografii și detalii. Până atunci, vă las cu o stare de bine.

Plimbare?!

Daaaaaaaaaaaa!
Dorul ăsta de ducă îl am puternic ancorat în minte de la tatăl meu. De mici ne-a plimbat prin țară în locuri frumoase. Orice excursie era atât de dorită încat cu greu reușeam să dorm câteva ore înaintea plecării. Noaptea trecută am dormit-o liniștită, însă. Nu știam ce mă așteaptă.

Surpriză surprinzătoare! Astăzi nu am stat între claxoane și praf urban, n-am ocolit boschetarii dormitând pe stradă și nici nu am alergat după RATB. În schimb, am ieșit în afara Bucureștiului să admir nori gri venind din depărtare și… am tremurat ca o frunză-n codru.

Care codru? Pădurea Comana, mai exact. Mlăștinos loc. Stufăriș, verde crud de primavară, viorele și nori supărați pe viață. Ce poți dori mai mult de la natură? Subiecte bune pentru fotografiat, poate.
Cristi și Radu se fac vinovați pentru escapadă. Ne-au luat pe sus pe mine și pe Carmen, o tipă draguță cu un zambet cât o felie de pepene dulce. O ședință foto blitzkrieg.

Voi reveni cu mai multe fotografii cât de curând.
Până atunci, vânt și soare blând vă doresc 🙂

Portret de femeie.2012

Pe inițiatorii proiectului i-am cunoscut de Crăciun, la Portret de familie. Nu știam nimic despre ei, dar ideea mi-a plăcut enorm. Am reușit să trag de prieteni și, într-un final, să-i adun pentru câteva portrete într-un decor crăciunesc de simpatic.

De data asta am făcut-o pentru mine. Pentru femeia ce voi deveni și pentru bucuria de a-mi oferi un cadou de 8 martie. Mulțumesc dragilor de Cristian Suțu și Radu Bădoiu pentru fotografii, nemarginita răbdare și atenția acordată tuturor participantelor la Portret de femeie



Foto credits: Studio Foto Union

#Portret de familie

Țin foarte mult la amintiri. Atât de mult, încât ajung să fiu agasantă cu colegii, cu prietenii, cu familia. „Stați puțin! Uitați-vă la mine, vă rog! Silvia, nu sta bosumflată! Claudia, te rog, stai locului!” Apropo de oameni cu middle names neștiute decât de apropiați, La mulți ani, Claudia și Ema! Și apropo de prieteni foarte buni roșcati, La mulți ani, Silviaaa!

Ideea #portretdefamilie am desoperit-o fericită pe twitter. Am găsit ulterior fotografii cu bloggeri pe canapeaua înflorată și mi-am zis că trebuie să ajung și eu acolo!

Mi-am dorit foarte mult să fiu însoțită la portret, așa că am creat un pic de agitație pe twitter și facebook printre colegii de la FCRP. Mulți am fost, puțini am rămas. Totuși, mă bucur că am reușit să ne adunăm pentru un portret de familie. Mulțumesc, fetelor!

1.ABC_6598-copy

După prieten, a venit rândul surioarei și Siviei să devină victime ale insitențelor mele. Ieri seară am răpit-o pe roșcată din confortul serii sub pretextul că ieșim la un suc. Little did she know, cum ar spune englezul, că urma să o duc la o ședință foto blitz-krieg. Urcată în mașină, am încuiat ușile pentru „siguranța” călătorilor.

Totul s-a derulat natural, firesc. Ne-au primit cu zâmbete călduroase deși era mai târziu de 22.00 și se cam pregăteau să plece. O ședință foto veselă, cu miros de brad și oameni dragi alături. Gratis, pe deasupra! Am înconjurat-o pe Silvia cu iubire și … gata felicitarea!

Cristian Şuţu şi Radu Bădoiu se fac responsabili de viitoarele lacrimi de fericire din ochii bunicilor tuturor. Mulțumim din suflet, dragilor! 🙂

Foto credits: Studio Foto Union