Tag Archives: Romania

Bâlciul de Sf. Mărie de la Piscani

Când eram mică și veneam să mâncăm vată pe băț și înghețată cu unchii mei, mi se părea că mă pot pierde pentru totdeauna în bâlci. O țineam strâns tare de mână pe soru-mea mai mică, să nu care cumva…

Era totul foarte colorat, muzica bubuia din diferite colțuri cu bâzâiturile de rigoare ale sistemelor de sunet învechite, iar țipetele și chiuiturile de groază sau de fericire te făceau să tresari la fiecare pas. Ce să mai, era o întreagă aventură să te plimbi pe câmpul uscat sub arșița de soare și să încerci să găsești vreun sens în nebunia ce te înconjura. Mai degrabă te lăsai dus de valurile de euforie și te bucurai de moment. Cei mai simpatici mi se păreau puii de căluți care erau lăsați să zburde liber pe marginea zonei cu grătare . Țin minte că țiganii din zonă se înghesuiau care mai de care în căruțe și abia așteptau să se așeze la mese la o bere rece spre fericirea puradeilor care alergau către leagăne și mașinăriile vopsite strident.

Într-o căutare surdă a atmosferei de odinioară am revenit anul ăsta exact de Sfântă Mărie. Poate că mai bine de 10 ani au trecut de când mă perindam pe la  tarabele cu acadele supra-dimensionate lipindu-mi degetele de haine.  Acum totul pare că s-a micșorat, iar timpul a trecut fără milă peste toți. Energia nu mai e debordantă, ci pare că ușor, ușor, se stinge. Bâlciul nu mai e un labirint fără de scăpare, ci are doar vreo 2-3 alei bine definite, cateva căruțe vin încărcate cu suflete entuziaste, copiii stau la coadă să se dea în lanțuri și tiribombe.

Un câine mic cerșește orice fărâmă de atenție de la trecători, pepenii sunt calzi, iar la mici ne dau bon fiscal…. SERIOS. Ne-am făcut noi mari, dar tot înapoi ne uităm cu drag.
DSC04647.k DSC04649.k DSC04658.k DSC04655.k50 DSC04673.k DSC04679.k DSC04680.k DSC04685.k DSC04687.k DSC04691.k DSC04696.k DSC04700.k DSC04688.k DSC04701.k DSC04703.k

 

Bucharest City App – the online guide we needed!

Bucharest city app 640x250

Hey, guys!

Let me just quickly inform you about the buzz around town these days, Bucharest City App, the free mobile app that becomes your friendly advisor when around this eastern-european city. Whether you are a tourist or a local, this app can help you with moving around the city.

I mean, better than information booths for tourists ( where exactly are those, anyhow?), with an online connection and a free install for your IOS or Android smart device, you get to answer all those petty questions when in Bucharest: What are the main attractions? Where is the Palace of the Parliament? Where should I eat? Where is the nearest pharmacy? What is going on tonight at the Opera? Where can I get the tickets for that film? 🙂

Most important categories you will find in the app:

  • events & parties
  • cinemas & movies
  • concerts
  • restaurants
  • clubs & pubs
  • coffee places
  • Bucharest attractions
  • medical services
  • different thematic routes in Bucharest
  • transport & travel: subway map, night and airport buses, taxis
  • shops
  • photo of the day
  • offers and promotions
  • playgrounds
  • spa and beauty
  • recommendations: handpicked events, traditional food, #EnjoyBucharest
  • Bucharest City App is an Eventur Group initiative. Alex Filip and Dragos Asaftei, together with their team of other 17 talented people are to congratulate for putting Bucharest on the map of up to date European capitals! Great work, guys! Keep up the wonderful initiatives, we stand by you. 🙂

    Bucharest city app logo

Lumea e a mea/ The World is Mine (2015)

Am fost ieri seară la Cinema Pro la premiera filmului „Lumea e a mea/The World is Mine” în regia lui Nicolae Constantin Tănase și am rămas cu scene și secvențe puternic dramatice întipărite în minte. Zău, trebuie să-l vedeți! 🙂

Deși inițial ai impresia că e încă un film de tipul „noua generație de regizori români care exploatează comunismul, urmele lui în prezent și alte lucruri bizare cu care toți ne-am obișnuit”, ei bine, aici e vorba de o adevarată sincronizare la zilele noastre și o incursiune foarte intimă în viața unor adolescente, a prieteniei dintre ele și a mediului lor social. Majoritatea tinerilor actori sunt amatori și se află pentru prima dată pe marile ecrane. Am înțeles din câteva discuții backstage că au fost temeinic pregătiți de traineri ai festivalului de teatru tânăr Ideo Ideis. Povestea Larisei (Ana Maria Guran joacă incredibil pentru o puștoaică începătoare) și a generației actuale de adolescenți ce-și măsoara popularitatea prin like-uri pe Facebook și vizualizări pe YouTube te va ține cu sufletul la gură până la sfârșit. Promit. E un gust amar în drama Larisei și deși totul e scăldat în metafora inocenței și credulității vârstei, izul de „murdar” persistă puternic.

Lumea_e_a_mea_11

„Lumea e a mea/The World is Mine” a avut premiera mondială la TIFF 2015, unde a câștigat Premiul de debut în Zilele Filmului Românesc. Alte bling-bling-uri după care știu că tânjiți: Mențiunea specială a juriului în competiția East of the West a Festivalului de la Karlovy Vary și Trofeul Anonimul International Independent Film Festival.
Despre film aflați mai multe aici.
Programul filmului la diferite săli de cinema în săptamana asta îl găsiți apăsând pe cumpără bilete aici.

Din nou, nu vă dau trailerul, că nu cred în ele. Dacă insistați să-l găsiți singuri, vă anunț de pe acum că este înșelător. Mergeți pe încredere.

Love,
Lori

lumea-e-a-mea-172419l

Late autumn vibes in Bucharest

I met a friend. We walked around. I met a cat. He owned a bike.

I met some kids doing their homework on the streets.

A lot of ‘I’s were flashed along this journey. Don’t worry, though, my soul was rather stormy.

I met a stranger who kept me well outside of danger.

IMG_ 1565 autumn vibeIMG_1553IMG_1542 IMG_1561IMG_1559 IMG_1563 IMG_1560Photos taken with a borrowed Olympus Pen. Probably the most precious little camera I have ever laid my hands on.

Thank you. ♥

Bucharest. I live here. I love it.

Shine like you mean it

I like tattoos, but on other people. I am not sure if the next day I’d still be happy with my decision of making a dragonfly on my ankle, let’s say. Temporary tatoos? Well, that’s something I can definitely deal with for a few days. Flash Tattoos Romania – presented me the occasion of adding jewellery on my body in a very elegant way. As nervous as I was at first looking at all those golden shines, it all went very well! The results came perfectly synchronized with my 26th birthday as well. Thank you so much for such a lovely time! Here are the photos 🙂

1.shine

7.shine

3.shine

5.shine

4.shine

6.shine

2.shine

©FlashTattoosRomania
Colection: Classy like a Motherf***
Photographer: Alexandru Mărgărit
Model: Lori Alexe
MUA: Carmen Arhire
Location: Funky Lounge Herastrau

If any of you should be interested in these temporary shiny shines and many more collections, here is their official website: Flash Tattoos Romania and their Facebook page.

Until next time, don’t forget to shine!

Romania, dragostea mea, am invins!

Gata. Românii au decis că noul președinte al României este Klaus Iohannis. Asistăm la un moment istoric și mă simt mai mult decât mândră că am participat la crearea lui. Am urmărit cu sufletul la gură procentele alea incredibil de apropiate, iar mai apoi rezultatele. Doamne, câtă tensiune! Suntem mai mulți decât îmi îngăduiam să sper, mai mulți decât au putut ei frauda sau plimba cu microbuzele.

E incredibil, generația 2.0 a reușit să producă schimbarea! Filmulețele urmărite pe fb din Londra, Dublin, Barcelona, realizate de prieteni care dădeau târcoale cozilor au avut un impact emoțional imens, iar mai apoi solidaritatea cu diaspora mi-a dat fiori. Ieșirile în stradă pentru susținerea celor din străinătate care așteptau la coadă să poată vota și îndemnurile din ultimele zile venite pe fb din toate colțurile lumii și-au atins scopul, au scos oamenii la vot. Nu mă asteptam la un procent atât de mare de participare 64,10%. Am urlat și aproape am plâns de fericire când am aflat că da, într-adevăr am reușit, s-a votat masiv anti-Ponta, prezidențiabilul care ne-a unit. Iată o fotografie din Piața Universitatii de ieri noapte. Noul presedinte, Klaus Iohannis s-a alăturat mulțimii fericite și le-a mulțumit pentru încrederea acordată.
Dragoș Asaftei a surprins momentul și are o poveste frumoasă în spatele click-ului.

Iohannis 17.11.2014

Să nu ne țină mult bula asta euforică, altfel riscăm să uităm pe ce lume trăim. Ponta spunea ieri seară la Antena că : “Resping categoric că îmi dau demisia atâta timp cât nimeni dintre colegii mei nu mi-a cerut acest lucru”. Iar declarația din dimineața asta a lui Klaus Iohannis m-a mai ciupit o dată cum că, da, chiar nu-i vis, ne apucăm să fim schimbarea: “Campania a trecut, trebuie să ne apucăm de treabă. Parlamentul să discute și să respingă legea amnisției și grațierii și să încuviințeze toate solicitările venite din partea justiției. Partidele să înceapă discuțiile pe legea votului electronic și prin corespondență. Guvernul să se prezinte cu bugetul de 2015”.
Hai, pe cai că se filmează!

Halloween Charity Ball revine in sprijinul educatiei copiilor saraci din Romania

Anul acesta se împlinesc zece ani de când Maria Gheorghiu și Leslie Hawke au fondat Asociația OvidiuRo, cu scopul de a aduce copiii săraci la școală și grădiniță.hcb @ palatul parlamentului

Halloween Charity Ball are loc la Palatul Parlamentului, sâmbătă, 25 octombrie și atrage un public foarte divers, de la reprezentanți ai mediului de business, la politicieni, ambasadori, personalități media, dar și publicul larg care are ocazia să participe la un concert și o petrecere de amploare. Anul acesta, cei 700 de invitați vor avea ocazia să se costumeze în personaje sau actori, sărbătorind Magia Filmului.


Evenimentul se adresează celor care cred în educație, vor să investească în viitorul copiilor săraci din Romania și de asemenea, vor să petreacă o seară minunată alături de oameni cu aceleași valori.

Fondurile strânse în seara balului vor susține continuarea programului Fiecare Copil în Grădiniță, lansat în 2010 și care din toamna aceasta se va desfășura în 35 comunități din 11 județe. Acesta a crescut spectaculos rata de înscriere și prezență a celor mici la grădiniță, pas fără de care copiii nu au șansa de a se adapta mai târziu în școală.

Orice contribuție este binevenită. Oamenii aceștia fac lucruri minunate și îi apreciez de mult timp. Până la urmă, totul este pentru educația copiilor.

Hai-hui prin Hunedoara sau #EnjoyHD

Nu știam multe lucruri despre Hunedoara, trebuie să recunosc. M-a impresionat prin oamenii săi simpli cu priviri prietenoase cum greu mai găsim în sud. Îmi doream de mult timp să ajung la faimosul Castel al Corvinilor însă până acum puțin timp nu l-am admirat decât în fotografiile apropiaților mai plimbăcioși.

Descoperirea s-a datorat unui weekend de explorări Instagram dedicat județului Hunedoara, eveniment reunit sub hashtag-ul #enjoyHD. Conacul Archia ne-a fost „acasă” pentru 3 zile. Vorbim despre prima pensiune de tip boutique de 5 stele din județ. Un loc minunat, gândit atent, cu decorațiuni interioare memorabile compuse echilibrat. Lemnul, bumbacul, culorile pașnice și naturale, design-ul aerisit, toate îngăduie sufletului să se relaxeze de la atâta crispare urbană. Un bun venit mai primitor nici că puteam să îmi imaginez.
                                                              

Fiindcă nu puteam să dăm cu toții check-in la aceleași atracții turistice, iar fotografiile de pe Instagram s-ar fi repetat la nesfârșit fie color, fie alb-negru, dar cu siguranță din cât mai multe unghiuri „diferite” de-ți crăpa creativitatea în patru încercând să le parcurgi, am fost împărțiți pe echipe cu destinații diferite prin: țara Hațegului (Cetatea Colț, vârful Poieni), Sediul Geoparcului din Hațeg (Biserica medievală Sânpetru, Casa dinozaurilor pitici din Sânpetru, Sarmizegetusa Ulpia Traiana), zona Orăștie (cetatea Costești, Sarmizegetusa Regia), un traseu local Deva (cetatea Devei, Muzeul civilizației romane și dacice Deva) și un off-road în Ținutul Pădurenilor, unde se precizau ca puncte de bifat două sate părăsite, Biserica Ghelari și Biserica din piatră.

Eu și Oana eram în pom. Nu cunoșteam împrejurimile, așa că la auzul opțiunii: „sate părăsite” ne-am zâmbit complice și am zis NOI!, fără să ne dăm seama prea bine încotro ne-om îndrepta. Alex era cu noi, iar pe Raluca am adunat-o din zbor. Așa s-a închegat minunata echipă care urma sa meargă off-road. Ne proiectam deja excursia: “Suntem cei mai norocoși!, Off-road, sate părăsite, moare Instagramu”. Printre oamenii de bine pe care i-am întâlnit în călătorie se numără și Radu, un tânăr ștrengar cu aer de Robin Hood călare pe minunabila-i mașină 4×4 off-road croită după bunul plac. Face parte din clubul Off Road Hunedoara și a fost ghidul nostru pentru întreaga zi de sâmbătă.

M-au trecut câteva gânduri negre la întâlnirea cu fioroasa mașină care avea să se îmblânzească ulterior prin păduri. Am pășit timid primele minute, cât să ne obișnuim cu stilul de condus mai dur. Am ieșit din Hunedoara înspre… dealuri. Prima experiență într-o astfel de mașină? Wow! Primul hop (o movilă de cârtiță cum ar glumi Radu)- primele țipete. Oana, ridicând sprâncenele: “Adică noi o să urcăm pe ACOLO?! Stai să mă dau jos”. Până să-și termine fraza, eram în coama dunei de steril. Da, prima noastră oprire a fost pe lună, cum mi s-a părut mie. Dune de gri-negricios, nisip sculptat de vant, ridicături impresionante care aduceau puțin cu „Babele”, numai că erau mai fragede. Este vorba de o zonă din imediata apropiere a Hunedoarei care este acoperită complet de pământ steril, rămășițe ale industriei miniere din zonă.

Urmează satele părăsite. Dar drumu-i lung și anevoios. Trecem prin hârtoape, albii de pârâie, urcăm într-o dungă, pereții înguști parcă ne sufocă. Ploaia șoptește mărunt, iar câțiva copaci trec strada. Puternica fiară ne poartă mândră peste tot și toate. Nu-i brutală. Conștiinciosă și năstrușnică.


Priteni ni se alătură pentru câteva demonstrații. Jucăria lor aerisită este construită de la ZERO, ne povestește Robin Radu în timp ce îi umărim urcând vitejește maldărul de gri pe-o adunătură de fiare frumoase. Ne-am regăsit. Suntem pe un platou de steril. Ne uităm în gol către valea unde stă liniștit lacul Cinciș. Nici nu știu de unde să apuc peisajul. Cercuri de viteză strică armonia unduirilor create de vânt pe nisipul șobolaniu.

Pornim din nou la drum. Plopi albi, înalți sunt martorii trecerii noastre zgomotoase. Primul sat părăsit, Curpenii Silvașului. Biserica – o deslușim cumva prin verdele ce a cumprins-o strâns. Câteva case rupte de realitate apar mai departe. Am mers kilometri buni prin păduri, dealuri, livezi, hopuri ca să ajungem aici. Cine oare mai are privilegiul să se bucure de așa o raritate astăzi?

Ne zâmbim încurajator, fiindcă afară plouă mocănește și ieșim din cuibul bestiei. Ne luăm telefoanele pentru instagrame, ne protejăm aparatele sub pelerină și pornim printre ramurile căzute. Încercăm să păstrăm linia unei cărărui, ne duce către o biserică modestă care stă să se prăbușească complet. Intrarea e marcată de câteva cuvinte scrijelite în ziduri. Dinsting: “Cu ajutorul lui Dumnezeu…”. În locul altarului crește un copăcel. Se mai văd detalii de zugraveală, dar ploaia le va spăla pe toate cât de curând. Geamurile se pot ghici incă, deși doar suportul metalic cu câteva cioburi colorate au rămas astăzi la locul lor.

Naos, pronaos, o cruce si un semn – cam atât din planul măreț. Suntem pe un vârf de deal, plin de copaci, vedem ceață în valea de lăngă noi și în depărtare. Nu ne putem îndepărta cât să cuprindem clar întreagul ansablu. Mergem în șir indian aproape de zidurile-coajă rămase în mijlocul pădurii. O minunăție.

Auzim povesti interesante de la al nostru Radu „Hood”. Se face că în locurile acestea uitate de lume locuiesc oameni singuratici. O bătrânică de 80 de ani are vecini abia la 15 km depărtare. Un moș trăiește în alt sat o poveste asemănătoare. Câteva familii nevoiașe cu mulți copii au găsit adăpost în clădirile abandonate. Singurătatea nu le e povară, ne explică Radu.

Scurt popas. Livadă. Dăm binețe și un nene simplu ne poftește lângă copaci cu un gest larg ca și cum ar fi la el în suflet. „Poate vreti niste piersici! Sunt de soi. Sunt bune, nu vă uitați că au ceva pete pe coajă. Sunt bune” Îi mulțumim convinși, adunăm calicește câteva și pentru drum și o luăm din loc.

Un alt om pe care îl citești drept bun ca pâinea caldă din privirea-i și vorba blândă este Ghiță Tătăruș, cel care deține obiecte vechi, frumoase, pe care le-a adunat într-un muzeu propriu. Zâmbește timid, căci nu întalnește des oameni care nu sunt de-ai locului (de parcă ar fi multi tare în zonele acestea cu gospodării răsfirate pe km întregi). Ne spune pe scurt despre pasiunea lui pentru obiectele unice: Pe unele le-am căpătat, pe altele le-am căutat, dar toate sunt rare. Ați văzut asta? Ia uitați!

Din al doilea sat nu vedem multe urme. Ținutul Pădurenilor e răspândit prin sălbăticie. Au rămas doar câteva case în picioare, iar oboseala îsi spune cuvântul. Parcă am fi împins imensa monstruozitate peste dealuri, nu am fi fost purtați cu grație cât colo. O cărăruie, niște cărămizi și imensul verde de pretutindeni. Natura revendică locurile înapoi. I-a înghițit pădurea si liniștea. Ploaia spală tot si te lasă să respiri. E bine.

Iar urmăm drum lung printre ramuri de copaci, rădăcini, pe albia râului șerpuitor, hopuri și goluri neașteptate. Radu cunoaște traseele așa de bine că ar putea conduce cu ochii închisi, noi încă ne jucăm de-a ghicitul traiectoriei (la stânga sau pe deal?).  Aflăm mai multe despre acest haiduc. A fugit de acasă organizat cu alți puștani la vârsta de numai 10 ani. Era iarnă și au trecut întregul tunel de la Mocănița tremurând din toate încheieturile imaginației.

Ultime popasuri: mina de la Ghelari și furnalul de la Govâjdia, trecem prin satul Ruda, așteptăm la coadă după văcuțele care coboară lin de la pășunat. Mă simt ca într-o spirală urcândă. De la sate părăsite, ajungem la sate cu livezi aranjate și rânduri calculate de teren agricol, apoi revenim la orașul care stă împejmuit de dealuri și păduri. Urmează să ne îndreptăm spre București. Halucinantă călătorie. Trăiri unice, experiențe frumoase și suflet plouat.

“Ce liniște e in masina ta, Oana. Dar tureaz-o putin, dragă, că nu e posibil așa ceva!” Alex. Ne e dor de pere și brânză adevărată. Suntem pe asfalt. Ne plictisim.
Tăcem.

#EnjoyHD a fost un eveniment organizat de Eventur și Enjoy Diversity, în parteneriat cu Consiliul Județean Hunedoara, Conacul Archia, Michelin Romania și Autonom Rent-a-Car în perioada 13- 15 septembrie 2013. Mulțumesc Toma și Alex pentru organizare. Minunatul e-book al experienței bloggerilor  participanți la eveniment îl găsiți aici. 🙂