Quite pleasant this sun we’re having, don’t you think?
I swear I don’t look for them. But they’re uniquely attractive in their stranger behaviour. Dogs? You expect things from them and they deliver. Cats? You never know what’s next. But I have to admit they pose admirably gracious.
I’m keeping winter very close, it seems. As much as I hated the cold before, I got to really appreciate the beauty of the nature during the peaceful white season. All thanks to my Estonian experience. I’m used to the cold so I am searching for snow every now and then. Or, it so happens that it’s searching for me.
Here are some bits and parts of Slovakia. Had a week of travel again. Can’t stay put. Lovely weather although winter hit the country quite bad in some days with snow blizzards causing chaos on roads. Ladies and gents, without further ado, I give you… Eastern Slovakia.
Sirava lake.
Winter fog. There’s something about its quiet that brings peace to my mind.
Blizzards.
Meltdown.
On the road.
Sun.
Dream on.
Sunt lângă Varna, la Nisipurile de Aur, unde 95 % din turiști sunt români. Abia așteptam să stau la soare!
Pe târâmul trandafirilor, am găsit chiar și lalele care doreau să le semene rozaliilor.
Am ajuns la celebra grădină în terase din Balchik, domeniul Reginei Maria. E tare placută oaza de verde care duce către mare.
Sper ca v-ați bucurat de cei dragi în mini vacanța asta cu vreme mi-nu-na-tă!
Sărutări pline de sare de la mare depărtare!
PS. Fotografiile sunt facute cu iphone-ul.
Daaaaaaaaaaaa!
Dorul ăsta de ducă îl am puternic ancorat în minte de la tatăl meu. De mici ne-a plimbat prin țară în locuri frumoase. Orice excursie era atât de dorită încat cu greu reușeam să dorm câteva ore înaintea plecării. Noaptea trecută am dormit-o liniștită, însă. Nu știam ce mă așteaptă.
Surpriză surprinzătoare! Astăzi nu am stat între claxoane și praf urban, n-am ocolit boschetarii dormitând pe stradă și nici nu am alergat după RATB. În schimb, am ieșit în afara Bucureștiului să admir nori gri venind din depărtare și… am tremurat ca o frunză-n codru.
Care codru? Pădurea Comana, mai exact. Mlăștinos loc. Stufăriș, verde crud de primavară, viorele și nori supărați pe viață. Ce poți dori mai mult de la natură? Subiecte bune pentru fotografiat, poate.
Cristi și Radu se fac vinovați pentru escapadă. Ne-au luat pe sus pe mine și pe Carmen, o tipă draguță cu un zambet cât o felie de pepene dulce. O ședință foto blitzkrieg.
Voi reveni cu mai multe fotografii cât de curând.
Până atunci, vânt și soare blând vă doresc 🙂
