Bottom line, I am before I do.
Reset
Leave a reply
Tag Archives: natura
Late autumn vibes in Bucharest
I met a friend. We walked around. I met a cat. He owned a bike.
I met some kids doing their homework on the streets.
A lot of ‘I’s were flashed along this journey. Don’t worry, though, my soul was rather stormy.
I met a stranger who kept me well outside of danger.
Photos taken with a borrowed Olympus Pen. Probably the most precious little camera I have ever laid my hands on.
Thank you. ♥
Bucharest. I live here. I love it.
It has begun
The spectacular bloom of rapeseed fields.
With the moody weather of crowded grey clouds and sun rays fighting for survival in their game of hide and seek, nothing could make a better setting for photo enthusiasts. Well, perhaps fog for some of us. I think I might just be stepping out of my black and white phase since I’m absolutely loving these patches of gorgeous yellow in between vivid green lands. What I enjoy most is the energy of this dramatic setting. It seems to raise some sort of confused emotion in me, a dormant synchronisation of mellow with a touch of violent.
Perfect.
Do enjoy responsibly.
Random Monday
It’s April already. When did that happen?
You wake up, you miss your dream. It grew on you. It was cosy belonging there.
You face traffic. You move mechanically towards tasks.
Every once in a while, though, you sink into photos.
Here’s my bloomingly moody selection of this Monday.
Have a great day, friends!
Sis, I miss you ♥
Back to basics
We complicate it.
Enjoying life
Shot taken in Tallinn, Pirita beach. In Estonia I found the most interesting combination of coniferous forests, reddish sand, cold wind, a calm sea and amazing clouds in the sunset.
Enjoying myself in Estonia. Never thought I’d like it so much here. I’ve really come to love it.
Bike ride in Estonia
I will not complain, I had an AMAZING day!
The weather was perfect just like we have it in late September in Romania: sunny, with few puffy clouds and a coldish wind blowing.
Mall and Mari are amazing teachers for all of us Erasmus students in Estonia and they also have great planning skills because we are always on time, never lost and seeing only great sights wherever we go. Thank you very much for everything that you do for us!
We met at 10 am in front of the Academic Hostel and left by bus (bussiga, as the Estonians say) to the the beatiful manor where we rented the bikes. From here on, we just enjoyed nature and the amazing weather in the forest road close to the sea line.
Start point. Sagadi Manor
What next? Checkpoint for eating and swimming, Vosu resort.
Sunbathing, joking 🙂 and finally moving again.
Checkpoint Vergi port. Beautiful relaxing time 🙂
Checkpoint Altja fishermen’s village.
I was late for this resting point because I had some problems with my bike. Luckily the friends I made here were very thoughtful and did not leave me alone in the back of the group.
I can make it! Only 5 more kilometers. Last stop. The bus.
I am proud. This was an amazing challenge for me because i am no longer as fit as i used to be and I haven’t ridden a bike in more than 5 years. I completed the 50 km bike ride.
Tubli! ( Well done in Estonian 😀 )
Plaiul Foii
Entuziasm.
Mergem la munte!
Am ajuns în zona Plaiul Foii, liniștit și minunat loc. Am zburdat la poalele munților Piatra Craiului când era vremea mai caniculară pe la oraș. Pe un traseu ușor, ca pentru începători, ne-am dezmorțit picioarele printre fluturi și alte gâze. Ne-am oprit la umbră, ne-am bucurat de singurătatea unor copaci pe dealuri arse de soare și de vântul care adia plăcut. În rătăcirea noastră către o mânăstire, am găsit zmeură. Yummy!*foto credit: Corina Nicu. Am fost un grup vesel.
Am zâmbit mai mult.
Pe lângă minunățiile de flori de vară descoperite pe timp de zi, seara m-am delectat cu un cer cu mii de stele. Mai rar așa priveliște.
Am nevoie de liniște.
 |
 |
 |
Marea mea-n singurătate
Ce culoare frumoasă. Draga de ea, stă singură 3 sferturi de an.
Vama Veche era aproape pustie ieri. Un singur suflet o anima, o cățelușă neastâmpărată. S-a repezit către mine și a simțit că are partener de joacă deodată ce am răspuns zâmbind la tertipurile ei capricioase. Câțiva pescăruși calmi își vedeau de zborul contra vântului.
Am adunat melcișori și am încercat să mă feresc de vânt. Adormeam dacă nu se urca nebunatica ființă pe mine umplându-mă de nisip. Îmi testa reacțiile prin mușcături ușoare sau cuibărindu-se caldă lângă picioarele mele. Puteai ușor să înțelegi că avea nevoie de o mângaiere.
Am ajuns apoi în 2 mai. Minunat. Golful se îmbrățișa strâns cu marea într-o nuanță nedefinită. Am ascultat cuminte ritmul valurilor mării.
Și cerul se-apropie și cade pe mine. E bine? E bine…
Liniștea e un privilegiu. Mai știm să fim tăcuți?
Plimbare?!
Daaaaaaaaaaaa!
Dorul ăsta de ducă îl am puternic ancorat în minte de la tatăl meu. De mici ne-a plimbat prin țară în locuri frumoase. Orice excursie era atât de dorită încat cu greu reușeam să dorm câteva ore înaintea plecării. Noaptea trecută am dormit-o liniștită, însă. Nu știam ce mă așteaptă.
Surpriză surprinzătoare! Astăzi nu am stat între claxoane și praf urban, n-am ocolit boschetarii dormitând pe stradă și nici nu am alergat după RATB. În schimb, am ieșit în afara Bucureștiului să admir nori gri venind din depărtare și… am tremurat ca o frunză-n codru.
Care codru? Pădurea Comana, mai exact. Mlăștinos loc. Stufăriș, verde crud de primavară, viorele și nori supărați pe viață. Ce poți dori mai mult de la natură? Subiecte bune pentru fotografiat, poate.
Cristi și Radu se fac vinovați pentru escapadă. Ne-au luat pe sus pe mine și pe Carmen, o tipă draguță cu un zambet cât o felie de pepene dulce. O ședință foto blitzkrieg.
Voi reveni cu mai multe fotografii cât de curând.
Până atunci, vânt și soare blând vă doresc 🙂
