Tag Archives: friends

With you, any place is home.

Smiles and stolen glances. These are my people. My darling human beings that I adore for merely existing and colliding with my path.

Happy New Year

Angie 2

Pedro n Tada

Liv

Denisse

Martin

Susanne n Alex

Co

Mariangeles

Virgil

Socrates

Doina

Costa

IMG_1536

Thank you for being here.
You made it home.

Here’s to a new and exciting year full of good people and moments shared together.
2016, i hope you bring more angels to my life.

Bucharest, 7th of January 2016.
I live here. I love it.

Dor de Thassos si spiritul #TFB4

Măi, nu știu cum să vă spun, dar m-a apucat așa ceva… inexplicabil prin zona confuză a pieptului. Cam pe lângă inimă, pe unde am o aluniță mândră. Mă înțeapă cumva, dar nu fizic. Mi-e dor de Thassos și ce a însemnat excursia asta pentru mine. M-am gândit să răscolesc puțin prin arhiva de fotografii și să public frânturi din starea #TFB4. Lene, soare, căldură, eliberări de Cuba (cc Andreea), drumuri liniștite, nori sugestivi, delfini, pisici, pescari, povești, poteci cu petre mici.

1. boat
2. sea gulls
2. rise
10. morning mood
Un dor de mult prea bine alături de oameni deveniți dragi.
O liniște împărtășită cu bucurie.

12.andreea

7.e costin blue

5.damian aliki

6.sight by the sea

6. sight 2

6. sight fade

Momente faine in pătrățele dragi? Am selectat câteva Instagrame de pe hastag-ul #TFB4:

 

Alte imagini din TFB4:
Here’s looking at you, kid.
Kalimera
Theologos, Thassos.

Turneul de tenis Bloggers Open 2013

Well, ce să vă spun? S-a jucat tenis un weekend întreg. Ce dor mi-era de sportul ăsta frumos!

Eu personal nu am reușit să fac spectacol, să servesc ca Năstase cu spatele la adversar sau să aplic vreun efect interesant mingii. M-am concentrat pe jocul simplu, dar cel mai greu de practicat din câte înțeleg. A trebuit să particip la un antrenament ca să îmi dau seama că nu mai știam să întorc un backhand ca la carte, iar de alergat cred că am reușit să fac câțiva km buni pe teren la fiecare meci.

Am pierdut în fața Andei, cea care “și-a dorit mai mult victoria” și care în final a câștigat turneul, dar m-au încălzit jocurile de consolare gândite cu compasiune de către Andreea și Toma. Mi-am înfruntat febra musculară cu stoicism fiind hotărâtă să îmi depășesc limitele impuse de nou-cunoscuții mușchi, am obosit cu drag și astfel mi-am asigurat un weekend antrenant și jovial în ciuda vremii nu foarte prietenoase.

Ah, și la finalul competiției am avut parte de o surpriză tare minunată! Am participat la concursul Sony cu o singură fotografie Instagram și, spre marea mea uimire, am caștigat marele premiu, un telefon Sony. Galeria de fotografii Instagram #bloggersopen o puteți găsi aici.

Să știți că mi-a făcut mare plăcere să fiu pe teren. A fost un weekend tare fain și țin să le mulțumesc organizatorilor și sponsorilor că ne-au scos din casă.

Momentele de maximă glorie au fost capturate de Radu Bădoiu. Mulțumesc 🙂

Bloggers Open 2013 a fost un eveniment organizat de GM Tennis și susținut de Orange, Sony Mobile și Sarto Made to Measure.

Flying back home from Tallinn

I guess Tallinn was really determined not to let me go as he really tried hard to keep me close.
On the day of departure from this beautiful city, it started to snow really heavily. I thought it was just another normal day in the North, but it seems that Tallinn brought the big guns to the game as he kept my plane to Frankfurt grounded for one hour and a half. The result? I missed my connection in Germany so I had to sleep at a hotel and continue my journey the next morning.
Well played!

The new friends I made on board of the aircraft as we were waiting to take off were the only good thing about this tiring experience. Two little kids, Estonians aged 4 and 2 as I can guess, were in the seats in front of me. Obviously bored of waiting, they wanted very much to, well, play :). I got into the childish mood as my teddy was the attraction of the little ones. With the help of the fluffy bear and the few sentences of Estonian I knew, the kids adored me pretty soon.

When their mother decided they have bothered me enough, she gave them colored pencils and tried to keep them busy and still for a few moments. I thought they would want to sleep after. My surprise was that the elder of the kids, Uku, as he presented himself, tossed a drawing in my face when his mother was not looking. He drew a plane, a nice one even, so I had to say: Tubli!*

His mother explained he had done it as a gift for me.
Sweetest gesture ever. Aren’t kids simply adorable once you decide to go into their world? ♥

*Estonian for Well done, Bravo = Tubli!