Tag Archives: feeling

Mai mare dragul

Leave a reply

Să ajungi să îți surprinzi mama cu un portret într-un context crăciunesc. Așa de mult bine face la suflet! Alină dorul, micșorează distanța, reface sincronizarea, încălzește îmbrățișarea. Zău că îmi vine să crăp de fericire și-mi ies din contur de mulțumire că reușesc să o înseninez o clipă.

lori.alexe@gmail-

Nimic. Nimic nu poate egala un astfel de moment special. Zâmbim împreună, o țin de mână și o iubesc. Enorm. Mulțumim, Cristi, pentru că ne-ai primit cu un zâmbet larg la finalul unei zile lungi.

Dacă vrei să ajungi și tu la #PortretdeFamilie, află că nu este nevoie de programare. Tot ce trebuie să faci e să ajungi cu cei dragi în perioada 14-20 decembrie 2015, în intervalul orar 18.00 – 22.00 la Villa Romana Ristorante, în piața Charles de Gaulle 3 (google maps aici).

Portret de familie este o inițiativă Foto Union.
Partenerul principal al #portretdefamilie de anul acesta este HP România căruia îi mulțumim! 🙂

Corners of contrast in Bucharest

1 Reply

Late April with long awaited sunny days. The mornings are particularly gorgeous. Crisp air with sharp light, vivid green starting to dress up the city with a sense of calmness.

No, no, no. I’m totally wrong, here comes the chaos. Morning traffic, angry faces, dark circles around hurried people’s eyes, honking, pedestrians going around the mud. Ah, they are digging up again. In the middle of the street. I find a sense of lyricism in these layers of Bucharest that are starting to show up. Let’s see: improvised mini markets behind cars with fresh fruit from gardens and steam in the air. Yes, that sounds very much like it. Like the crazy mix of the beautifully repainted theater and the mess and mud in the intersection, with the smoker woman inviting me for strawberries grown in her greenhouse and the supervised workers looking at my ass while i am crossing the street. The swearing words of the taxi driver rushing almost on my steps on the zebra and the journalist in smart clothes bumping into an old lady walking her blind dog. All of this. You have to feel it, I can only offer a glimpse.

Bucharest. I live here. I love it.

photo 1.1

photo 2.2

photo 3.3

Incă mă gândesc la el

2 Replies

stockholm_1-1

La filmul ăsta spaniol care a trecut ca un tanc prin mine duminică.
‘Stockholm’, de Rodrigo Sorogoyen, a câștigat trofeul Transilvania la TIFF 2014. Actorii principali, Javier Pereira şi Aura Garrido, au fost și ei apreciați pentru ‘cea mai bună interpretare’. N-am urmărit secvențe din film înainte, nu știam că a fost atât de lăudat și l-am văzut acasă, nu la Cinema Studio cum îmi propusesem. Am întârziat pe străzi frumoase căscând gura la case și n-am ajuns la timp să găsesc bilete. Toate bune și frumoase.

De ce-i special filmul ăsta?

Totul se întâmplă între două personaje pe parcursul unei nopți. Simplu ai putea crede, însă povestea te zguduie într-o barcă emoțională pe timp de furtună. Iți crește tensiunea și într-un mod ciudat nivelul de endorfine. Identifici frânturi din tine într-unul din personaje și… gata. Ești prins. Crești cu personajul, îți devine drag cu fiecare detaliu dezvăluit in procesul de cunoaștere, iar la fiecare neașteptată schimbare de ritm simți că pierzi totul și că nu mai știi, de fapt, nimic. Urmează un soi de liniște, când se revine la ‘normal’ sau cel puțin așa ai impresia după ce ai trecut peste altă etapă de a integra neașteptul de mai devreme. Cerni prin filtrul propriu tot dialogul amuzant de sincer și natural și te simti parte din situație încă de la primul plan close-up.

E genul ăla de film în care schimbul de replici te prinde de braț în timp ce te blazezi, detaliile migaloase îți adună inima de pe unde ai pierdut-o, iar naturalul te ademenește înșelător la anticipare ca mai apoi să-ți dea o palmă și să te lase cu un gust amar. Gust puternic persistent și după ce ieși din film.

Superb. Genul meu de film. Nu vă dau trailer-ul că nu cred în ele.

1. stockholm

Goood morning!

Leave a reply

Let’s forget about the changing weather, the coldness of the autumn that is slowly crawling in and just keep on smiling.

I find it interesting that if you fake a smile, your brain still reacts to the movement of the facial muscles and ultimately, your smile becomes real. Charles Darwin first posed the idea that emotional responses influence our feelings in 1872. “The free expression by outward signs of an emotion intensi­fies it” he believed. Mimicry. I’ll give it a try. Fake it till you make it, they say. They might be right.

Vimeo to the rescue. Let the good vibes flow.

Ezra Vine – Celeste from Robert Wallace on Vimeo.

Photo by Theodora Alexe, second prize winner of the “Faces in places” competition started by Cătălin Georgescu and powered by Experimentalist.ro.

#TFB4, o stare

Leave a reply

de îndepărtare.

1.Mood

Despre Thassos ca feeling și atmosferă în melodia și clipul următor.
Mintea mea e încă acolo, pe insulă. Și e bine tare, tare de tot.

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri a fost un eveniment organizat de Foto Union cu sprijinul Bancpost, Cosmote, Samsung Galaxy S4, Ford, F64, Booking Greece, Izvorul Cristalin. Bateriile smartphone-urilor au fost încărcate cu un gadget fain.

A slice of heaven. Haapsalu and Nova

8 Replies

Every day I love Estonia more. Although it is playing hard to get because of the lower temperatures here, we have been blessed with sun and warmish wind. Add the forests and the beautiful scenery to this and it somehow gets to sweep you off your feet before realizing you are in the danger of falling in love.“She’s got you high and you don’t even know it”.

Another great weekend has passed and I am grateful we have done nothing else than enjoying each others’ company while admiring nature. It was a well deserved resting time. Mari, our Estonian coordinator, cooked for us in Nova and we all were so very happy with everything. She is such a wonderful person, I am glad I know her. She had also organised a lot of fun activities including this photo competition that we very much enjoyed because we played in teams. Each group had to present a creative way of some given ideas (the pisa tower, a crime scene).

Haapsalu? I think I could die happy here. Otherwise, it is the place i would like to come every summer just for enjoying the view. I don’t know if it was just because of the lovely weather or the diversity of clouds showing off on the deep blue sky, but this place impressed me.

Passing by the sea, wind softly blowing through my hair, I wanted to remember everything accurately. A white tower, swans, blue water, white clouds, green grass, skyline, laughing friends. A.D.H.D. Calm down. Breath in, breath out. Live.

My instinct upon arriving to such lovely places is to take photos, or start recording in any way the good time. Just keep it safe. Take a panorama. Try to get the best light, figure out when people start moving and use the best moment to immortalize a good composition for the photography.

Keeping memories is really all that I do. I’m still wondering about what I will be ‘when I grow up’. The thing is, no one else could ever understand your moment. One could only get a hint and maybe imagine it. He will then portray himself standing in the beautiful scenery. A second, maybe two. He takes what he needs from the picture and moves on. And on. And on.

Devouring beauty.

Nova beach