Tag Archives: Casa Regala

Principele Nikolaos al Greciei în România

Doar 3 zile a durat vizita Principelui, dar ne-a asigurat că va reveni în țară. O fire glumeață și foarte deschisă, Principele Nikolaos al Greciei și Danemarcei mi-a calmat emoțiile de multe ori prin zâmbete și momente amuzante. Am avut din nou onoarea să fiu honorary equerry.

Luni, 23 aprilie, am ajuns în culisele Galei Uniter, care anul acesta a sărbătorit a 20-a ediție. Principele a urcat pe scena Teatrului Odeon, a ținut un scurt discurs și a acordat, în numele Casei Regale, premiul pentru cea mai bună piesă a anului 2011. Mai multe fotografii și detalii puteți urmări pe blogul Principelui Radu.

Marți, 24 aprilie, am ajuns la Sinaia unde am vizitat Peleșul. A fost foarte plăcut surprins de îndată ce castelul ni s-a arătat. I did not expect this. Ghidul a reușit să țină foarte bine pasul cu imensa curiozitate a Principelui Nikolaos. Companie ne-a ținut și avocatul Casei Regale, domnul Ioan Luca Vlad.


Miercuri, 25 aprilie, a început devreme. Am vizitat Școala generală Principesa Margareta din Capitală. Ne așteptau acolo doamna directoare și câteva serii de elevi emoționați de vizita oficială. Copiii au vorbit frumos englezește, ba chiar au pus la cale un mini spectacol cu dansuri și cântece europene.

Abia am reușit să țin pasul ( la propriu) cu Principele când am vizitat Muzeul Satului. Avea pași mari pe care nu puteam să-i replic la nivelu-mi din motive de ținută.

Despărțirea a fost veselă. Cu zâmbetul pe buze, ultimele cuvinte rostite de ASR Principele Nikolaos al Greciei și Danemarcei  au fost:
I’ll miss you! 

Vizita doamnei Nelly Miricioiu în România

Sunt mândră. Am avut din nou o misiune de îndeplinit în numele Casei Regale a României.
Am ajutat la buna desfășurare a evenimentelor stabilite pentru vizita doamnei Nelly Miricioiu și a invitaților săi din Anglia, Olanda, Statele Unite ale Americii.

Ocazia reuniunii deosebite la Palatul Elisabeta a fost sărbătorirea Zilei Crucii Casei Regale a României și împlinirea vârstei de șaizeci de ani a sopranei Nelly Miricioiu. Familia și invitații sopranei au stat câteva zile în țară, iar programul a fost aranjat cu meticulozitate de către directoarea de protocol a Casei Regale astfel încât să aibă o experiență cât mai plăcută pe meleagurile noastre.

Sâmbătă, 31 martie 2012, am vizitat împreună cu invitații doamnei Miricioiu Muzeul Național de Istorie. Ghidul le-a lămurit toate întrebările legate de istoria monarhiei din România și le-a povestit calm despre tezaurul românesc.(Am fost privilegiați, am înțeles ulterior, fiindcă nu e deschis decât grupurilor speciale). După amiaza a avut loc la Palatul Elisabeta un concert de gală cu Nelly Miricioiu, acompaniată de mezzosoprana americană Marianne Cornetti. De asemenea, invitații au fost încântați de prezența Cameratei Regale, orchestra de cameră a Universității de Muzică din București, aflată sub Patronaj Regal.

Înainte de începerea concertului, doamna Nelly Miricioiu ne-a rugat să distribuim o traducere în limba engleză a unui cântec din folclor, „Pe dealul Feleacului”. Era important pentru dumneaei ca prietenii și familia să înțeleagă versurile.

Soprana Nelly Miricioiu a dus faima muzicii și muzicienilor noștri pe toate meridianele lumii. Pentru toate acestea, Principesa Moștenitoare a decorat, în numele Regelui Mihai I, pe doamna Miricioiu cu Decorația Nihil Sine Deo. Un moment emoționant care a fost așteptat cu sufletul la gură de către marea artistă și prietenii apropiați ai dumneaei aflați în Sala Regelui.

Au luat parte un număr de douăzeci de personalități din Statele Unite ale Americii și Europa care au colaborat, de-a lungul ultimilor treizeci de ani cu soprana Nelly Miricioiu. Duncan Orr, Royal Opera House Covent Garden, Bruce Zemsky, agentul din New York și Pieter Alferink, agentul din Olanda precum și ambasadorii Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii și Spaniei au fost câțiva dintre invitați.

A urmat o recepție în Galeria de Artă a Palatului Elisabeta. După salutările adresate Principelui Radu, domnul Zemsky s-a retras ușor din mulțime. Mi-a povestit cât de mult l-a impresionat momentul duetului doamnelor Miricioiu și Cornetti și cum emoțiile sale au fost duble deoarece el este agentul ambelor soprane. Într-adevăr, cu toții am simțit vibrația energică a vocilor împreunate armonios din timpul piesei Mira o Norma de Vicenzo Bellini.

Seara s-a încheiat cu un dineu oferit de Principesa Moștenitoare, în numele Regelui, oaspeților străini și familiei doamnei Miricioiu. S-au ținut speech-uri emoționante și s-au oferit cadouri. Mai multe fotografii puteți urmări pe blogul Principelui Radu.

Duminică, 1 aprilie, am fost la Sinaia să vizităm Peleșul și Pelișorul. O zi relaxată, deși cu toții erau obosiți în urma unei nopți scurte. În microbuz am ascultat câteva din poveștile de viață ale sopranei Nelly Mirciou. Foarte multe erau amuzante prin modul în care erau puse în scenă. Trebuie să recunosc că am fost foarte impresionată de istorisiri, la fel și prietenii și colegii dumneaei. A fost un moment intim de împărtășire a unor trăiri îndepărtate. Se legau de perioada comunistă, iar întâmplările din culisele mizere îi cutremurau pe ascultători… They shook their heads disapprovingly.

La Sinaia ne-a nins. Eram cu toții uimiți de vreme, ne asteptam la frig, dar la zăpadă ba. Am primit feedback bun de la invitați despre locurile frumoase vizitate. Cu toate astea, spiritului meu critic i-a fost dat să bănuiască o anume dezaprobare legată de replicile unor picturi renumite expuse la Peleș. Nonverbalul spune mai multe uneori, chiar dacă nu înțelegeam olandeza.

Luni, 2 aprilie, a fost ziua despărțirilor. O zi caldă cu soare blând care ne-a insoțit în vizita la Muzeul Satului. Zile obositor de minunate și oameni extraordinari. Mă bucur că am avut privilegiul să-i întâlnesc.


În imaginea de mai jos aveți oamenii din spatele evenimentelor.

Jubileu 90 al Majestatii Sale Regele Mihai I

Viața e incredibil de frumoasă. O minune. Nu am simțit niciodată că trăiesc mai din plin ca în zilele de sărbătoare adresate regelui. Un privilegiu.

Am făcut parte din staff-ul de protocol care îi primea pe invitații cu sânge albastru cu ocazia Jubileului 90 al Majestății Sale Regele Mihai I. Titulatura exactă purtată cu mândrie în aceste zile a fost de „Honorary equerry”, însoțitor onorific al invitaților Casei Regale. Este vorba de un statut specific tradițiilor monarhice.

Însoțitorul invitaților Familiei Regale are responsabilitatea de a se asigura că sejurul invitaților de care are grijă se petrece im-pe-ca-bil, de la sosirea în țară până la plecare. Cu alte cuvinte, le este alături în toate momentele publice, coordonează și monitorizează toate aspectele legate de participarea lor la evenimente, declarațiile publice și comunicarea cu presa (acolo unde este cazul), participarea la sesiunile foto, rezolvă eventualele probleme neprevăzute, toate acestea în cadrul regulilor stabilite de departamentul de protocol al Casei Regale.
In general, este desemnat un însoțitor pentru un invitat regal sau o Familie Regală (dacă vin mai mulți membri) sau pentru un grup restrâns de invitați din strainatate (cazul meu particular) care, chiar dacă nu au titluri nobiliare, sunt influenți fiecare în domeniul său. Am să vă povestesc experiența mea din ziua cea mai importantă a festivităților.

25 octobrie. Ziua 0.
În Parlamentul Romaniei, Regele Mihai a adresat un discurs camerelor unite. Însoțit de principesa Margareta și de principele Radu, fostul suveran a punctat faptul că „democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți.”

Deși nu am participat la discursul din Parlament, am urmărit cu sufletul la gură declarația la televizor. Eram emoționată în legătură cu primirea invitaților Casei Regale a României de care răspundeam în următoarele 3 zile. Pe canapeaua roșie de la Intercontinental nu puteam sta deloc confortabil. Mă ridicam și umblam agitată. Aproape că nu-mi mai simțeam picioarele. Eram pregătită pentru tot: cum să îi întâmpin, reverența, eticheta de adresare, cum mă prezint, cum să îi ajut, ce să le comunic, să le ofer programul tipărit al evenimentelor din zilele următoare ș.a.m.d. Cu toate astea, nu-mi găseam locul. Așteptarea e foarte grea, iar începuturile poate încă și mai grele.

Prânzul și după amiaza au fost liniștite. Cu mare emoție în glas, am reușit să atrag simpatia lui Sir Arthur Gavin, unul dintre invitații regali de care eram responsabilă, când l-am rugat să îmi fie complice pentru a descoperi din mulțimea de invitați cu sânge albastru pe cei pe care eram desemnată să-i coordonez. Treptat, cu mari neliniști și poticneli mi-am intrat în element și am reușit să mă fac cunoscută grupului de oameni pe care nu trebuia să îi scap din vedere.

Plecarea către Opera Națională din București, unde se ținea spectacolul de gală în cinstea regelui, trebuia făcută într-o ordine de precădere, stabilită în funcție de titlul și rangul nobiliar al fiecărui oaspete.

Nod în gât. Respirație pierdută pentru câteva secunde. Am fost anunțată de către directoarea de protocol a Casei Regale că biletele cu locurile unde se vor așeza invitații mei vor fi repartizate abia la Operă.
Sun șoferul. Ne așteaptă să ne îmbarcăm chiar în fața hotelului. Am fost norocoasă, invitații mei erau foarte îngăduitori și protectori cu mine. Aveau întrebări multe, dar știau că în stresul unei asemenea zile informația circulă mai greu de sus în jos, aveau răbdare. În amabilitatea lor, pretindeau a fi mai preocupați să îmi admire engleza vorbită fluent și rochia lungă de gală purtată pentru prima dată în viață și nu păreau a da importanță neliniștii mele sau emoțiilor puternice.

Ajungem. Indic direcția către intrare. Uralele celor adunați să-l vadă pe rege se aud cu forță. Mă emoționează puternic, însă strang colțul rochiei și urc scările în siguranță însoțită de unul dintre cei mai de seamă invitați, domnul Staffan Damistura. Glumește în permanență cu mine spunându-mi că mă descurc de minune și că am mare grijă de „oile mele”. După un scurt dar intens moment de panică, obțin biletele invitaților și îi îndrum către locurile fiecăruia. Televiziunea e peste tot. Dana Grecu se pregătește, își drege vocea. O văd incisivă ca de obicei vorbind cu operatorul ei și cu Ioan Luca Vlad, avocatul Casei Regale și totodată unul dintre coordonatorii noștri, ai equerries.

Seara a fost minunată. Invitații au ieșit încântați de la spectacol. Majestatea Sa a apărut ulterior pe treptele Operei, după încheierea spectacolului de gală, pentru a saluta bucureştenii. Pentru câteva zeci de secunde, emoția stârnește un inevitabil val de lacrimi, lacrimi de bucurie, de dor, de tristețe. Am simțit caldură sufletească, blândețe din partea tuturor și încredere din partea Majestății Sale. Este greu să înțelegi cum un OM poate cu un zâmbet sa emane atâta dragoste, speranță. M-a surprins pentru o secundă această Românie. Formidabilă, profundă, puternică, vie. Un moment deosebit pe care mă bucur enorm că l-am putut trăi.

A urmat Dineul Oficial în cinstea regelui de la Palatul CEC. O cină somptuoasă, cu o atmosferă mai relaxată datorată lipsei de agitatori din presă sau televiziune. Da, acolo am simțit cu adevărat că există pe lume oameni mari. N-aș ști cum să explic asta. Am simțit doar.

Deși nici nu visam vreodată că voi avea onoarea să particip la un eveniment istoric de asemenea grandoare, iată că anul acesta i-am putut cânta “La mulți ani!” MS Regele Mihai I cu ocazia sărbătoririi a 90 de ani de existență. A fost una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-am trăit. Mândră cât cuprinde.

Sursa foto> Mediafax