Tag Archives: calatorii

La pas prin Piatra Neamt

1 6

Duminica a început destul de leneșă. V-am povestit deja cît de mult țin la orașul ăsta. Ei bine, ediția a doua a campaniei #priNeamt a inclus și o promenadă în aer liber. După un mic dejun savurat pe îndelete, am plecat să descoperim orașul supravegheat de un soare cu dinți. În sfârșit locuri recognoscibile de care pot lega amintiri din tinerețe. 

AAAA! TOMO, știu unde suntem! La stânga e Calistrat Hogașul!

Iubesc orașul ăsta pentru că mi-a oferit momente frumoase și un cadru de vis pentru călătoriile văratice din gimnaziu.

52 43

Am vizitat minunatul Muzeu Cucuteni, unde am avut parte de explicații din partea unui specialist, dar și de ghidușii din partea lui Gaben. O întreba te-miri-ce pe doamna ghid despre cultura demult apusă. Am urmărit curioasă răspunsurile cu privire la practica incendierii locuințelor. A urmat Muzeul de Artă unde ne-am pierdut printre sculpturi, picturi și lucrări interesante. Mai târziu l-am cunoscut pe artistul Ciprian Istrate și i-am vizitat colțul creativ din atelierul de lucru. Picturi cu mesaje, povești, concepte inedite și o nouă „găselniță”, fresca în pictură.

Mai departe zâmbeam la soare și urmăream timid câțiva pensionari bine îmbrăcați.
Am urcat cu telegondola și am  urmărit de deasupra întregul oraș până ce am ajuns la pârtia Cozla. N-am avut noroc de zăpadă, dar numai asta mi-ar mai fi trebuit dupa ce ca aveam spatele in piuneze. Peisajul ne-a surprins pe toți înainte să intrăm din nou la cald și bine, la Hanul Haiducilor.

Frumos prin Neamț! Mai mergem 🙂

#priNeamt – editia a II-a – a fost un eveniment organizat de Eventur, in parteneriat cu Primaria Piatra Neamt, Cosmote, Petrom, Autoboca, Rexona, Central Plaza Hotel, Perla Invest si cu sprijinul Hanul Ancutei si Xdatasoft.Fotograf oficial al campaniei: Dragos Asaftei.

Drag mi-a fost sa ajung #priNeamt

Nici nu vă puteți închipui câtă nerăbdare am strâns până să ajung în județul Neamț. Să vă explic, Piatra Neamț este unul dintre orașele cele mai îndrăgite ale copilăriei mele. O pietricică de suflet, cum îmi place să alint orașul de la poalele munților. Colegii de liceu vor da ochii peste cap acum auzindu-mi povestea din nou. Copilă dornică de cunoaștere și schimb cultural, mi-am petrecut câte 10 zile în tabăra de engleză de la Piatra Neamț în verile consecutive ale gimnaziului. Centrul universului pentru trecerea mea spre adolescență a fost Calistrat Hogaș, liceul devenit cămin pentru mine și încă vreo alți 5 piteșteni debusolați veniți să-și exerseze engleza cu britanici.

Nu-mi mai încăpeam în contur de bucurie când am aflat că sunt invitată de Toma și Alex la ediția a doua a campaniei #priNeamt, un eveniment ce pune accent pe descoperirea valorilor culturale și atracțiilor turistice din județ. Abia așteptam să revăd locurile încărcate emoțional fiindcă din 2004 (of, îmbătrânim) nu am mai avut ocazia să ajung aici. Am confirmat și extra-confirmat locul în echipa celor aproximativ 40 de bloggeri și fotografi, toți oameni de voie bună. Ne-am adunat în mașinile de la Auto-Boca de prin toate colțurile (București, Cluj, Alba Iulia, Iași, dar și din Republica Moldova) și ghine ne-o fost tare! 🙂

lori si gasca din vito

Participanti la selfie: Anca, Bogdan, Zdeto, Cristi și Elena.

Vineri seara nu am reușit să mă bucur de oras, deși m-ardeau tălpile să revăd Pietricica din unghiurile cunoscute. Am conversat la cină și încercam din răsputeri să rețin măcar parte din numele celor care mi s-au prezentat. Fără de multă activitate turistică, seara a fost încheiată liniștit grație camerelor din hotelul cu pături pufoase care au facut furori printre toți obosiții călători.

Sâmbătă ne-am găsit coechipierii, am avut de îndeplinit sarcini cu ai mei #cufărari. Totul în cadrul turului ghidat al locurilor frumoase și al popasurilor cu oameni deosebiți de prin zonă.  Am reușit cu coatele-mi ascuțite să îmi fac loc prin muuulțimea de bloggeri fascinați de descoperiri. Ce-am vizitat? Pe scurt: Humuleștiul și casa memorială a lui Ion Creangă, un atelier de țesături și un muzeu de sculpturi, Cetatea Neamțului – un edificiu impresionant, Hanul Ancuței – popas pentru un prânz copios.  Acum cu imagini și povești:

Un atelier de țesături. Mi-a plăcut un detaliu teribil de mult aici la Bălțătești.  E foarte natural procesul prin care se creează carpetele doamnei meșter popular Maria Mihalachi:  e nevoie de pricepere, multă atenție, răbdare și vopsea pentru lână obținută de la plante, așa că rezultatele sunt întotdeauna armonioase și plăcute.

razboi.fotografii-prineamt-85

carpete

Sursa foto: Andrei Zdetovețchi.

la razboi

A urmat  Cetatea Neamțului pe care nu o găseam deloc printre amintirile răsfoite grăbit în memoria vizuală.M-am bucurat să aflu că de curând s-au investit bani europeni în renovare și întreținere.

cetatea neamtului. fotografii-prineamt-172

Turul ghidat ne-a fost oferit de un domn care vorbea șoptit cât să nu sperie fantomele care parcă bântuiau camerele întunecate ale clădirii. Podul suspendat în forma de semi-lună și poarta lăsată neîncuiată aveau rol strategic în bătălii: determinau schimbarea tacticii de luptă a celor care doreau asedierea cetății. Îndrăzneții erau practic forțați la “stângăcie” fiindcă mutau scutul din mâna dreaptă pentru a se deplasa mai bine și deveneau astfel mai vulnerabili atacurilor. După intrare urma o capcană sau așa-numita “cursă pentru șoareci” unde ostașii erau omorâți cu pietre, smoală, săgeți sau erau cruțați, în zile bune, devenind prizonieri.

Ah, și încă ceva, merită să urci gâfâind panta abruptă spre cetate. Te așteaptă o priveliște spre lunca Ozanei.

fotografii-prineamt-132

Casa memorială a lui Ion Creangă și muzeul cu personaje scoase din paginile poveștilor autorului au fost următoarele puncte vizitate.  Obiectivele sunt gard în gard, în micul sat Humulești, pe care îl cunoaștem cu toții foarte bine din lecturile scriitorului. N-am apucat să simt schimbările survenite cu trecerea timpului, mă bucur doar că cineva a păstrat pentru viitoarele generații amintiri amuzante și pline de culoare ale unor vremuri în care copiii se jucau liber în natură și iubeau animalele , nu tabletele digitale .(pupezele nu se iau în calcul)

casa memoriala ion creanga.fotografii-prineamt-202

ariel la humulesti

În imagine, Ariel.  Zgribulit pe prispă.

Ne-am urnit de-am poposit la Muzeul Măștilor Nicolae Popa de la Târpești, unde ne aștepta fata sculptorului ce avea în grijă gospodăria și exponatele. Ne-a prezentat succint ansamblul lucrărilor dispus în mai multe încăperi: sculpturi de lemn, obiecte vechi tradiționale păstrate cu grijă, măști din material textil și colecții de fotografii, monede, cufere, cojoace și porturi populare lucrate manual.

La finalul amețitor al detaliilor prețioase, am avut parte de un spectacol pregătit de copiii din sat. Erau îmbujorați de frig și senini în priviri. S-au hârjonit cu noi, iar mai apoi între ei cu câteva demonstrații de datini de Crăciun și An Nou: Capra, Ursul. Ne-au urat de bine și noi ne-am încărcat cu energie pozitivă de la micile reactoare zâmbitoare. Pe uliță i-am părăsit. Îmbrăcați cam cum au nimerit, se jucau pe gheața pârâului de la marginea drumului și ne salutau fericiți. Dacă nu ne mâna foamea din loc, probabil că mai rămâneam să-i surprindem în mediul lor liniștit.

1. ranjitii.fotografii-prineamt-239

2.ranjitii.fotografii-prineamt-249

În continuare ne-am desfătat cu bucate tradiționale moldovenești. Am avut parte de o primire incredibil de caldă la Hanul Ancuței, toți un zâmbet. Da, este vorba de acel han despre care citeam în liceu. Mihail Sadoveanu: “Socot eu că nu se mai găsește alt han ca acesta cât ai umbla drumurile pământului.” Un loc ce emană numai mirosuri de-ți fac papilele să plângă și stomacul să geamă că mai vrea, dar nu mai poate. Cochet și aranjat în stil vechi, am aruncat o privire și în camerele pentru oaspeți. Aș zice cosiness overload, dar se potrivește ca nuca-n perete aici termenul. In, bumbac, culori naturale, puf de gâscă, parchet de lemn, dulapuri pictate cu motive florale, ulcele de lut dichisite… zău că aș fi rămas acolo până când mi s-ar fi urât de-atâta amar de bine.

Interior han

Sursa foto.

cosy

La final de zi pe drumuri, băieții și Elena au fost la meciul Steaua- Ceahlău. Cum toți erau „ai noștri” și afară grade doar cu minus, am decis să nu ma alătur microbiștilor. Ne-am întâlnit după prima repriză la bowling în club Tequila din Piatra Neamț. Numai că seara s-a terminat destul de nefericit pentru mine. Am înțepenit sau, mă rog, coloana mi-a înțepenit brusc, subit și dureros după ce am încercat să arunc de vreo 3 ori cu cea mai roz și mică bilă după ale naibii popice. Păturile din cameră mi-au fost leac. Și niște Movalis. Am dormit buștean.

#priNeamt – editia a II-a – a fost un eveniment organizat de Eventur, în parteneriat cu Primaria Piatra Neamt, Cosmote, Petrom, Autoboca, Rexona, Central Plaza Hotel, Perla Invest și cu sprijinul Hanul Ancutei și Xdatasoft.

Fotograf oficial al campaniei: Dragoș Asaftei

Am revenit din #enjoyHD

Prima urare pe ziua de astăzi: “Să fii iubită!” Apăi, v-o întorc înzecită! Să ne începem săptămânile cu iubire și liniște, zic.

Bine v-am regăsit. După lupte seculare care au durat aproape 61 de zile, vă anunț fericită că sunt din nou la butoanenele din spatele blogului. Mulțumesc, Alex Negrea pentru ajutor!

Toate bune și frumoase? Da, știu, a trecut al naibii de repede vara asta. Eu am multe, multe fotografii să vă arăt, așa că rămâneți aproape. Curând vă voi povesti mai pe larg despre weekendul ce tocmai a trecut, zile cu peripeții petrecute în împrejurimile Hunedoarei.

Călătoria a fost organizată de Alex Filip și Toma Nicolau și a urmărit promovarea patrimoniului natural și cultural din județul Hunedoara prin fotografii realizate cu telefoanele mobile. Am avut baza la minunatul conac Archia și, alături de oameni faini (a se citi bloggeri), am reușit să împânzim zonele interesante fotografic. 🙂
Pentru sneak peak, urmăriți hashtagul #enjoyHD pe Instagram.

Lots of luv,
Lori.


Undeva prin țara Hațegului, drumul de întoarcere.

#EnjoyHD a fost un eveniment organizat de Eventur și Enjoy Diversity, în parteneriat cu Consiliul Județean Hunedoara, Conacul Archia, Michelin Romania și Autonom Rent-a-Car în perioada 13- 15 septembrie 2013.

Impresii din tabăra foto

TFB1. Deși am început cu stângul excursia (la primul popas mi-a scăpat telefonul și l-am crăpat zdravăn), de câteva zile rulează în capul meu doar momente frumoase din tabără.
Tărlungeni. Acolo am rămas cu gândul. Revenirea în București nu mi-a prins prea bine. Plouă, pe deasupra. Pe dedesubt, e frig. S-ar putea să nu însemne prea mult pentru unii, dar eu sunt meteo-sensibilă. Și ușor nebună.

Revăd o primă dimineață cu soarele ascuns încă pe dealurile din Tărlungeni. Ne adunăm cu toții, ne spunem lucruri în șoaptă. Încercăm să nu brutalizăm acea mică urmă de somn care atârnă de fiecare.

Pornim către fermă, dealurile ne așteaptă. Roua-i peste tot, în depărtare-i ceață. Doar auriul soarelui începe să se simtă. Pentru că îmi place să fiu la înălțime, mă urc pe tot ce prind: un vârf de deal, un gard, o mică grămăjoară de ceva, nimic nu mi-a scăpat nici de data asta. Aşa sunt eu, un pic mai căpriţă din fire. Să facem fotografie! Și facem, zic. Ne pozează câteva mironosițe: ceva oi blânde, văcuțe calde, rumegătoare, cai mari, frumoși și zdraveni, megavedeta porc și-un ied mai dezvoltat.

Să trecem mai departe, am terminat cu ferma. Păpădiile mi-au fost muze în excursia asta. Gingașele minuni dau bine-n orișice postură. De dimineață-n rouă, la pranz cu umbre dure sau chiar în asfințit de le curprinzi, încearcă cât de-i vrea, o strâmbătură… n-ai să le-o surprinzi!

Ne zgâlțâim puțin, urcăm pe serpentine. Costel e iscusit. Măgura e-un sat pe dealuri. Prilej să urc iar garduri. Radu m-a potolit. M-a așezat lângă prietenele păpădii și a dat un ordin de portret celor câțiva strânși pe aceeași pajiște. Am fost model de bună purtare. A urmat Mona.




La Brașov am așteptat o limonadă. D3-ul l-am împărțit cu Ionuț. Am încercat câteva unghiuri cu clădiri frumoase, străzi înguste, oameni în vacanță, concert în aer liber. Seara le-am comentat.

Somn și de la capăt. Brașov. E dimineață clară. Ne învârtim și răsucim pintre ferestre și clădiri frumoase. Ne îndreptăm spre Pietrele lui Solomon. Băgăm Coolpix Aw-ul în apă (e waterproof, Geo ne-a dat binecuvântarea), mai urmărim pisici pe garduri, facem fotografii la bascheți și… ne pierdem de grup. Ajungem la terasă, la pietre niciodată.

Înapoi în Tărlungeni. Luăm pauză? Nicicum. Luăm prânzul. Urmează fotografii de selectat și comentat cu Radu. Stau bine la portrete, zice-se. Urmează Șirnea. Ce!? Nu știu la ce să mă aștept, trecem de Bran, îmi pare plicticoasă călătoria. Radu ne asigură că nu vom uita prea curând locul.

Am ajuns. Șirnea este un colț de rai. Zburdăm din nou pe dealuri. E incredibilă lumina. Un copac singuratic ne invită să-l încadrăm cât mai reușit în fotografii. Bine, el și Radu: exercițiu, dragilor! Ne întoarcem încărcați cu aer bun de munte, vânt nebun în păr, lumină în priviri și inima ușoară. Eu, una, m-am îngrășat de fericire. Am ajuns și în rai.

Cu ultimele eforturi ale bateriei, postăm pătrate pe instagram. Revenim în Tărlungeni. O parte coborâm la marginea satului, după pod. Prima pe dreapta. Am văzut niște copii mai colorați jucându-se cu mingea în praf. În lumina apusului roșiatic, ne apropiem de ei. Ploaia care stă să vină ne dă adrenalină. Copiii încep s-alerge înspre noi. Sunt curioși. Și noi. Ne minunăm cât sunt de sociabili. La oraș ne-am fi trezit cu urme de umbrele-n cap.

De unde veniți? De la Brașov? Cum de la București!? Și ce faceți aici? Ne faceți poză când ne jucăm? Aruncăm cu mingea, da? Și eu vreau! Dar doar cu prietena mea, Alexandra!


Totul se desfașoară extrem de rapid. E lumină incredibilă, mă simt într-o poveste. Sunt momente unice, ne grăbește ploaia, mai avem cațiva km până la hotel. Zâmbesc mult. N-am fost nicicând mai fericită să fac fotografii. Extraordinar moment. Alexandru e mulțumit. Corina s-a apropiat de câțiva prichindei.



Ne întoarcem la hotel într-o căruță. Ne plouă, dar nu ne pasă. Suntem cu toții absolut energizați de ce am trăit. Refuz o țuică bună, zice Alexandru. Lidia foșnește fericită, Ruxi e la cârmă. Radu ne zâmbește, Corina mă surprinde.

Pe seară ne-adunăm la foc de tabără. Noi și clasa a IVa cu doamnele învățătoare. Urmează o super cântare cu Ionuț și Geo. When stars go blue, adormim zâmbind.