Category Archives: Travel

Dor de Thassos si spiritul #TFB4

Măi, nu știu cum să vă spun, dar m-a apucat așa ceva… inexplicabil prin zona confuză a pieptului. Cam pe lângă inimă, pe unde am o aluniță mândră. Mă înțeapă cumva, dar nu fizic. Mi-e dor de Thassos și ce a însemnat excursia asta pentru mine. M-am gândit să răscolesc puțin prin arhiva de fotografii și să public frânturi din starea #TFB4. Lene, soare, căldură, eliberări de Cuba (cc Andreea), drumuri liniștite, nori sugestivi, delfini, pisici, pescari, povești, poteci cu petre mici.

1. boat
2. sea gulls
2. rise
10. morning mood
Un dor de mult prea bine alături de oameni deveniți dragi.
O liniște împărtășită cu bucurie.

12.andreea

7.e costin blue

5.damian aliki

6.sight by the sea

6. sight 2

6. sight fade

Momente faine in pătrățele dragi? Am selectat câteva Instagrame de pe hastag-ul #TFB4:

 

Alte imagini din TFB4:
Here’s looking at you, kid.
Kalimera
Theologos, Thassos.

La pas prin Piatra Neamt

1 6

Duminica a început destul de leneșă. V-am povestit deja cît de mult țin la orașul ăsta. Ei bine, ediția a doua a campaniei #priNeamt a inclus și o promenadă în aer liber. După un mic dejun savurat pe îndelete, am plecat să descoperim orașul supravegheat de un soare cu dinți. În sfârșit locuri recognoscibile de care pot lega amintiri din tinerețe. 

AAAA! TOMO, știu unde suntem! La stânga e Calistrat Hogașul!

Iubesc orașul ăsta pentru că mi-a oferit momente frumoase și un cadru de vis pentru călătoriile văratice din gimnaziu.

52 43

Am vizitat minunatul Muzeu Cucuteni, unde am avut parte de explicații din partea unui specialist, dar și de ghidușii din partea lui Gaben. O întreba te-miri-ce pe doamna ghid despre cultura demult apusă. Am urmărit curioasă răspunsurile cu privire la practica incendierii locuințelor. A urmat Muzeul de Artă unde ne-am pierdut printre sculpturi, picturi și lucrări interesante. Mai târziu l-am cunoscut pe artistul Ciprian Istrate și i-am vizitat colțul creativ din atelierul de lucru. Picturi cu mesaje, povești, concepte inedite și o nouă „găselniță”, fresca în pictură.

Mai departe zâmbeam la soare și urmăream timid câțiva pensionari bine îmbrăcați.
Am urcat cu telegondola și am  urmărit de deasupra întregul oraș până ce am ajuns la pârtia Cozla. N-am avut noroc de zăpadă, dar numai asta mi-ar mai fi trebuit dupa ce ca aveam spatele in piuneze. Peisajul ne-a surprins pe toți înainte să intrăm din nou la cald și bine, la Hanul Haiducilor.

Frumos prin Neamț! Mai mergem 🙂

#priNeamt – editia a II-a – a fost un eveniment organizat de Eventur, in parteneriat cu Primaria Piatra Neamt, Cosmote, Petrom, Autoboca, Rexona, Central Plaza Hotel, Perla Invest si cu sprijinul Hanul Ancutei si Xdatasoft.Fotograf oficial al campaniei: Dragos Asaftei.

Drag mi-a fost sa ajung #priNeamt

Nici nu vă puteți închipui câtă nerăbdare am strâns până să ajung în județul Neamț. Să vă explic, Piatra Neamț este unul dintre orașele cele mai îndrăgite ale copilăriei mele. O pietricică de suflet, cum îmi place să alint orașul de la poalele munților. Colegii de liceu vor da ochii peste cap acum auzindu-mi povestea din nou. Copilă dornică de cunoaștere și schimb cultural, mi-am petrecut câte 10 zile în tabăra de engleză de la Piatra Neamț în verile consecutive ale gimnaziului. Centrul universului pentru trecerea mea spre adolescență a fost Calistrat Hogaș, liceul devenit cămin pentru mine și încă vreo alți 5 piteșteni debusolați veniți să-și exerseze engleza cu britanici.

Nu-mi mai încăpeam în contur de bucurie când am aflat că sunt invitată de Toma și Alex la ediția a doua a campaniei #priNeamt, un eveniment ce pune accent pe descoperirea valorilor culturale și atracțiilor turistice din județ. Abia așteptam să revăd locurile încărcate emoțional fiindcă din 2004 (of, îmbătrânim) nu am mai avut ocazia să ajung aici. Am confirmat și extra-confirmat locul în echipa celor aproximativ 40 de bloggeri și fotografi, toți oameni de voie bună. Ne-am adunat în mașinile de la Auto-Boca de prin toate colțurile (București, Cluj, Alba Iulia, Iași, dar și din Republica Moldova) și ghine ne-o fost tare! 🙂

lori si gasca din vito

Participanti la selfie: Anca, Bogdan, Zdeto, Cristi și Elena.

Vineri seara nu am reușit să mă bucur de oras, deși m-ardeau tălpile să revăd Pietricica din unghiurile cunoscute. Am conversat la cină și încercam din răsputeri să rețin măcar parte din numele celor care mi s-au prezentat. Fără de multă activitate turistică, seara a fost încheiată liniștit grație camerelor din hotelul cu pături pufoase care au facut furori printre toți obosiții călători.

Sâmbătă ne-am găsit coechipierii, am avut de îndeplinit sarcini cu ai mei #cufărari. Totul în cadrul turului ghidat al locurilor frumoase și al popasurilor cu oameni deosebiți de prin zonă.  Am reușit cu coatele-mi ascuțite să îmi fac loc prin muuulțimea de bloggeri fascinați de descoperiri. Ce-am vizitat? Pe scurt: Humuleștiul și casa memorială a lui Ion Creangă, un atelier de țesături și un muzeu de sculpturi, Cetatea Neamțului – un edificiu impresionant, Hanul Ancuței – popas pentru un prânz copios.  Acum cu imagini și povești:

Un atelier de țesături. Mi-a plăcut un detaliu teribil de mult aici la Bălțătești.  E foarte natural procesul prin care se creează carpetele doamnei meșter popular Maria Mihalachi:  e nevoie de pricepere, multă atenție, răbdare și vopsea pentru lână obținută de la plante, așa că rezultatele sunt întotdeauna armonioase și plăcute.

razboi.fotografii-prineamt-85

carpete

Sursa foto: Andrei Zdetovețchi.

la razboi

A urmat  Cetatea Neamțului pe care nu o găseam deloc printre amintirile răsfoite grăbit în memoria vizuală.M-am bucurat să aflu că de curând s-au investit bani europeni în renovare și întreținere.

cetatea neamtului. fotografii-prineamt-172

Turul ghidat ne-a fost oferit de un domn care vorbea șoptit cât să nu sperie fantomele care parcă bântuiau camerele întunecate ale clădirii. Podul suspendat în forma de semi-lună și poarta lăsată neîncuiată aveau rol strategic în bătălii: determinau schimbarea tacticii de luptă a celor care doreau asedierea cetății. Îndrăzneții erau practic forțați la “stângăcie” fiindcă mutau scutul din mâna dreaptă pentru a se deplasa mai bine și deveneau astfel mai vulnerabili atacurilor. După intrare urma o capcană sau așa-numita “cursă pentru șoareci” unde ostașii erau omorâți cu pietre, smoală, săgeți sau erau cruțați, în zile bune, devenind prizonieri.

Ah, și încă ceva, merită să urci gâfâind panta abruptă spre cetate. Te așteaptă o priveliște spre lunca Ozanei.

fotografii-prineamt-132

Casa memorială a lui Ion Creangă și muzeul cu personaje scoase din paginile poveștilor autorului au fost următoarele puncte vizitate.  Obiectivele sunt gard în gard, în micul sat Humulești, pe care îl cunoaștem cu toții foarte bine din lecturile scriitorului. N-am apucat să simt schimbările survenite cu trecerea timpului, mă bucur doar că cineva a păstrat pentru viitoarele generații amintiri amuzante și pline de culoare ale unor vremuri în care copiii se jucau liber în natură și iubeau animalele , nu tabletele digitale .(pupezele nu se iau în calcul)

casa memoriala ion creanga.fotografii-prineamt-202

ariel la humulesti

În imagine, Ariel.  Zgribulit pe prispă.

Ne-am urnit de-am poposit la Muzeul Măștilor Nicolae Popa de la Târpești, unde ne aștepta fata sculptorului ce avea în grijă gospodăria și exponatele. Ne-a prezentat succint ansamblul lucrărilor dispus în mai multe încăperi: sculpturi de lemn, obiecte vechi tradiționale păstrate cu grijă, măști din material textil și colecții de fotografii, monede, cufere, cojoace și porturi populare lucrate manual.

La finalul amețitor al detaliilor prețioase, am avut parte de un spectacol pregătit de copiii din sat. Erau îmbujorați de frig și senini în priviri. S-au hârjonit cu noi, iar mai apoi între ei cu câteva demonstrații de datini de Crăciun și An Nou: Capra, Ursul. Ne-au urat de bine și noi ne-am încărcat cu energie pozitivă de la micile reactoare zâmbitoare. Pe uliță i-am părăsit. Îmbrăcați cam cum au nimerit, se jucau pe gheața pârâului de la marginea drumului și ne salutau fericiți. Dacă nu ne mâna foamea din loc, probabil că mai rămâneam să-i surprindem în mediul lor liniștit.

1. ranjitii.fotografii-prineamt-239

2.ranjitii.fotografii-prineamt-249

În continuare ne-am desfătat cu bucate tradiționale moldovenești. Am avut parte de o primire incredibil de caldă la Hanul Ancuței, toți un zâmbet. Da, este vorba de acel han despre care citeam în liceu. Mihail Sadoveanu: “Socot eu că nu se mai găsește alt han ca acesta cât ai umbla drumurile pământului.” Un loc ce emană numai mirosuri de-ți fac papilele să plângă și stomacul să geamă că mai vrea, dar nu mai poate. Cochet și aranjat în stil vechi, am aruncat o privire și în camerele pentru oaspeți. Aș zice cosiness overload, dar se potrivește ca nuca-n perete aici termenul. In, bumbac, culori naturale, puf de gâscă, parchet de lemn, dulapuri pictate cu motive florale, ulcele de lut dichisite… zău că aș fi rămas acolo până când mi s-ar fi urât de-atâta amar de bine.

Interior han

Sursa foto.

cosy

La final de zi pe drumuri, băieții și Elena au fost la meciul Steaua- Ceahlău. Cum toți erau „ai noștri” și afară grade doar cu minus, am decis să nu ma alătur microbiștilor. Ne-am întâlnit după prima repriză la bowling în club Tequila din Piatra Neamț. Numai că seara s-a terminat destul de nefericit pentru mine. Am înțepenit sau, mă rog, coloana mi-a înțepenit brusc, subit și dureros după ce am încercat să arunc de vreo 3 ori cu cea mai roz și mică bilă după ale naibii popice. Păturile din cameră mi-au fost leac. Și niște Movalis. Am dormit buștean.

#priNeamt – editia a II-a – a fost un eveniment organizat de Eventur, în parteneriat cu Primaria Piatra Neamt, Cosmote, Petrom, Autoboca, Rexona, Central Plaza Hotel, Perla Invest și cu sprijinul Hanul Ancutei și Xdatasoft.

Fotograf oficial al campaniei: Dragoș Asaftei

Hai-hui prin Hunedoara sau #EnjoyHD

Nu știam multe lucruri despre Hunedoara, trebuie să recunosc. M-a impresionat prin oamenii săi simpli cu priviri prietenoase cum greu mai găsim în sud. Îmi doream de mult timp să ajung la faimosul Castel al Corvinilor însă până acum puțin timp nu l-am admirat decât în fotografiile apropiaților mai plimbăcioși.

Descoperirea s-a datorat unui weekend de explorări Instagram dedicat județului Hunedoara, eveniment reunit sub hashtag-ul #enjoyHD. Conacul Archia ne-a fost „acasă” pentru 3 zile. Vorbim despre prima pensiune de tip boutique de 5 stele din județ. Un loc minunat, gândit atent, cu decorațiuni interioare memorabile compuse echilibrat. Lemnul, bumbacul, culorile pașnice și naturale, design-ul aerisit, toate îngăduie sufletului să se relaxeze de la atâta crispare urbană. Un bun venit mai primitor nici că puteam să îmi imaginez.
                                                              

Fiindcă nu puteam să dăm cu toții check-in la aceleași atracții turistice, iar fotografiile de pe Instagram s-ar fi repetat la nesfârșit fie color, fie alb-negru, dar cu siguranță din cât mai multe unghiuri „diferite” de-ți crăpa creativitatea în patru încercând să le parcurgi, am fost împărțiți pe echipe cu destinații diferite prin: țara Hațegului (Cetatea Colț, vârful Poieni), Sediul Geoparcului din Hațeg (Biserica medievală Sânpetru, Casa dinozaurilor pitici din Sânpetru, Sarmizegetusa Ulpia Traiana), zona Orăștie (cetatea Costești, Sarmizegetusa Regia), un traseu local Deva (cetatea Devei, Muzeul civilizației romane și dacice Deva) și un off-road în Ținutul Pădurenilor, unde se precizau ca puncte de bifat două sate părăsite, Biserica Ghelari și Biserica din piatră.

Eu și Oana eram în pom. Nu cunoșteam împrejurimile, așa că la auzul opțiunii: „sate părăsite” ne-am zâmbit complice și am zis NOI!, fără să ne dăm seama prea bine încotro ne-om îndrepta. Alex era cu noi, iar pe Raluca am adunat-o din zbor. Așa s-a închegat minunata echipă care urma sa meargă off-road. Ne proiectam deja excursia: “Suntem cei mai norocoși!, Off-road, sate părăsite, moare Instagramu”. Printre oamenii de bine pe care i-am întâlnit în călătorie se numără și Radu, un tânăr ștrengar cu aer de Robin Hood călare pe minunabila-i mașină 4×4 off-road croită după bunul plac. Face parte din clubul Off Road Hunedoara și a fost ghidul nostru pentru întreaga zi de sâmbătă.

M-au trecut câteva gânduri negre la întâlnirea cu fioroasa mașină care avea să se îmblânzească ulterior prin păduri. Am pășit timid primele minute, cât să ne obișnuim cu stilul de condus mai dur. Am ieșit din Hunedoara înspre… dealuri. Prima experiență într-o astfel de mașină? Wow! Primul hop (o movilă de cârtiță cum ar glumi Radu)- primele țipete. Oana, ridicând sprâncenele: “Adică noi o să urcăm pe ACOLO?! Stai să mă dau jos”. Până să-și termine fraza, eram în coama dunei de steril. Da, prima noastră oprire a fost pe lună, cum mi s-a părut mie. Dune de gri-negricios, nisip sculptat de vant, ridicături impresionante care aduceau puțin cu „Babele”, numai că erau mai fragede. Este vorba de o zonă din imediata apropiere a Hunedoarei care este acoperită complet de pământ steril, rămășițe ale industriei miniere din zonă.

Urmează satele părăsite. Dar drumu-i lung și anevoios. Trecem prin hârtoape, albii de pârâie, urcăm într-o dungă, pereții înguști parcă ne sufocă. Ploaia șoptește mărunt, iar câțiva copaci trec strada. Puternica fiară ne poartă mândră peste tot și toate. Nu-i brutală. Conștiinciosă și năstrușnică.


Priteni ni se alătură pentru câteva demonstrații. Jucăria lor aerisită este construită de la ZERO, ne povestește Robin Radu în timp ce îi umărim urcând vitejește maldărul de gri pe-o adunătură de fiare frumoase. Ne-am regăsit. Suntem pe un platou de steril. Ne uităm în gol către valea unde stă liniștit lacul Cinciș. Nici nu știu de unde să apuc peisajul. Cercuri de viteză strică armonia unduirilor create de vânt pe nisipul șobolaniu.

Pornim din nou la drum. Plopi albi, înalți sunt martorii trecerii noastre zgomotoase. Primul sat părăsit, Curpenii Silvașului. Biserica – o deslușim cumva prin verdele ce a cumprins-o strâns. Câteva case rupte de realitate apar mai departe. Am mers kilometri buni prin păduri, dealuri, livezi, hopuri ca să ajungem aici. Cine oare mai are privilegiul să se bucure de așa o raritate astăzi?

Ne zâmbim încurajator, fiindcă afară plouă mocănește și ieșim din cuibul bestiei. Ne luăm telefoanele pentru instagrame, ne protejăm aparatele sub pelerină și pornim printre ramurile căzute. Încercăm să păstrăm linia unei cărărui, ne duce către o biserică modestă care stă să se prăbușească complet. Intrarea e marcată de câteva cuvinte scrijelite în ziduri. Dinsting: “Cu ajutorul lui Dumnezeu…”. În locul altarului crește un copăcel. Se mai văd detalii de zugraveală, dar ploaia le va spăla pe toate cât de curând. Geamurile se pot ghici incă, deși doar suportul metalic cu câteva cioburi colorate au rămas astăzi la locul lor.

Naos, pronaos, o cruce si un semn – cam atât din planul măreț. Suntem pe un vârf de deal, plin de copaci, vedem ceață în valea de lăngă noi și în depărtare. Nu ne putem îndepărta cât să cuprindem clar întreagul ansablu. Mergem în șir indian aproape de zidurile-coajă rămase în mijlocul pădurii. O minunăție.

Auzim povesti interesante de la al nostru Radu „Hood”. Se face că în locurile acestea uitate de lume locuiesc oameni singuratici. O bătrânică de 80 de ani are vecini abia la 15 km depărtare. Un moș trăiește în alt sat o poveste asemănătoare. Câteva familii nevoiașe cu mulți copii au găsit adăpost în clădirile abandonate. Singurătatea nu le e povară, ne explică Radu.

Scurt popas. Livadă. Dăm binețe și un nene simplu ne poftește lângă copaci cu un gest larg ca și cum ar fi la el în suflet. „Poate vreti niste piersici! Sunt de soi. Sunt bune, nu vă uitați că au ceva pete pe coajă. Sunt bune” Îi mulțumim convinși, adunăm calicește câteva și pentru drum și o luăm din loc.

Un alt om pe care îl citești drept bun ca pâinea caldă din privirea-i și vorba blândă este Ghiță Tătăruș, cel care deține obiecte vechi, frumoase, pe care le-a adunat într-un muzeu propriu. Zâmbește timid, căci nu întalnește des oameni care nu sunt de-ai locului (de parcă ar fi multi tare în zonele acestea cu gospodării răsfirate pe km întregi). Ne spune pe scurt despre pasiunea lui pentru obiectele unice: Pe unele le-am căpătat, pe altele le-am căutat, dar toate sunt rare. Ați văzut asta? Ia uitați!

Din al doilea sat nu vedem multe urme. Ținutul Pădurenilor e răspândit prin sălbăticie. Au rămas doar câteva case în picioare, iar oboseala îsi spune cuvântul. Parcă am fi împins imensa monstruozitate peste dealuri, nu am fi fost purtați cu grație cât colo. O cărăruie, niște cărămizi și imensul verde de pretutindeni. Natura revendică locurile înapoi. I-a înghițit pădurea si liniștea. Ploaia spală tot si te lasă să respiri. E bine.

Iar urmăm drum lung printre ramuri de copaci, rădăcini, pe albia râului șerpuitor, hopuri și goluri neașteptate. Radu cunoaște traseele așa de bine că ar putea conduce cu ochii închisi, noi încă ne jucăm de-a ghicitul traiectoriei (la stânga sau pe deal?).  Aflăm mai multe despre acest haiduc. A fugit de acasă organizat cu alți puștani la vârsta de numai 10 ani. Era iarnă și au trecut întregul tunel de la Mocănița tremurând din toate încheieturile imaginației.

Ultime popasuri: mina de la Ghelari și furnalul de la Govâjdia, trecem prin satul Ruda, așteptăm la coadă după văcuțele care coboară lin de la pășunat. Mă simt ca într-o spirală urcândă. De la sate părăsite, ajungem la sate cu livezi aranjate și rânduri calculate de teren agricol, apoi revenim la orașul care stă împejmuit de dealuri și păduri. Urmează să ne îndreptăm spre București. Halucinantă călătorie. Trăiri unice, experiențe frumoase și suflet plouat.

“Ce liniște e in masina ta, Oana. Dar tureaz-o putin, dragă, că nu e posibil așa ceva!” Alex. Ne e dor de pere și brânză adevărată. Suntem pe asfalt. Ne plictisim.
Tăcem.

#EnjoyHD a fost un eveniment organizat de Eventur și Enjoy Diversity, în parteneriat cu Consiliul Județean Hunedoara, Conacul Archia, Michelin Romania și Autonom Rent-a-Car în perioada 13- 15 septembrie 2013. Mulțumesc Toma și Alex pentru organizare. Minunatul e-book al experienței bloggerilor  participanți la eveniment îl găsiți aici. 🙂

Am revenit din #enjoyHD

Prima urare pe ziua de astăzi: “Să fii iubită!” Apăi, v-o întorc înzecită! Să ne începem săptămânile cu iubire și liniște, zic.

Bine v-am regăsit. După lupte seculare care au durat aproape 61 de zile, vă anunț fericită că sunt din nou la butoanenele din spatele blogului. Mulțumesc, Alex Negrea pentru ajutor!

Toate bune și frumoase? Da, știu, a trecut al naibii de repede vara asta. Eu am multe, multe fotografii să vă arăt, așa că rămâneți aproape. Curând vă voi povesti mai pe larg despre weekendul ce tocmai a trecut, zile cu peripeții petrecute în împrejurimile Hunedoarei.

Călătoria a fost organizată de Alex Filip și Toma Nicolau și a urmărit promovarea patrimoniului natural și cultural din județul Hunedoara prin fotografii realizate cu telefoanele mobile. Am avut baza la minunatul conac Archia și, alături de oameni faini (a se citi bloggeri), am reușit să împânzim zonele interesante fotografic. 🙂
Pentru sneak peak, urmăriți hashtagul #enjoyHD pe Instagram.

Lots of luv,
Lori.


Undeva prin țara Hațegului, drumul de întoarcere.

#EnjoyHD a fost un eveniment organizat de Eventur și Enjoy Diversity, în parteneriat cu Consiliul Județean Hunedoara, Conacul Archia, Michelin Romania și Autonom Rent-a-Car în perioada 13- 15 septembrie 2013.

That very morning

I had come your way.
It was you that broke the new wood,
Now is a time for carving.

 

 

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri a fost un eveniment organizat de Foto Union cu sprijinul Bancpost, Cosmote, Samsung Galaxy S4, Ford, F64, Booking Greece, Izvorul Cristalin. Bateriile smartphone-urilor au fost încărcate cu un gadget fain.

Here’s looking at you, kid!

You must remember this:
A sigh is just a sigh
No matter what the future brings
as time goes by.

aer

kiddo anca

kids

no more hugs

ruxm

smile a la Bristena

smile to me

jump

tfb4 apus

The happy crowd:
1. Costin Socrate Cocioabă
2. Alexandru Aristotel Negrea
3. Cosmin Zenon Tudoran
4. Anca Epicur Duma
5. Ruxandra Democrit Melinte
6. Dan Anaximandru Dragomir
7. Radu Aristip Bădoiu
8. Cristian Heraclit Şuţu
9. Maria Cristina Melissos Gânj
10. Oana Andreea Gorgias Baba
11. Alexandru Philolaos Damian
12. Lori Anaximene Alexe
13. Toma Xenofan Nicolau
14. Andreea Parmenide Burlacu
15. Carmina Leucip Niţescu
16. Ariel Pitagora Constantinof

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri a fost un eveniment organizat de Foto Union cu sprijinul Bancpost, Cosmote, Samsung Galaxy S4, Ford, F64, Booking Greece, Izvorul Cristalin. Bateriile smartphone-urilor au fost încărcate cu un gadget fain.

#TFB4, o stare

de îndepărtare.

1.Mood

Despre Thassos ca feeling și atmosferă în melodia și clipul următor.
Mintea mea e încă acolo, pe insulă. Și e bine tare, tare de tot.

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri a fost un eveniment organizat de Foto Union cu sprijinul Bancpost, Cosmote, Samsung Galaxy S4, Ford, F64, Booking Greece, Izvorul Cristalin. Bateriile smartphone-urilor au fost încărcate cu un gadget fain.

Theologos, Thassos

Șezi blând și admiră un sătuc de pe insula Thassos, Grecia. Totul e simplu în Theologos: majoritatea grecilor nu au nimic de făcut între 14-18. Arșița îi adună la umbră sau răcoarea casei. Într-o plimbare scurtă pe cărări întortochiate am găsit câteva încadrări cu atmosfera liniștită.

liniste1

biciclete pereche

liniste2

liniste3

kid

la magazin

mobra cu dude

kid in theologos

van mic

calut

lan

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri a fost un eveniment organizat de Foto Union cu sprijinul Bancpost, Cosmote, Samsung Galaxy S4, Ford, F64, Booking Greece, Izvorul Cristalin. Bateriile smartphone-urilor au fost încărcate cu un gadget fain.

Kalimera!

Sunt în Thassos, Grecia. Vă scriu de lângă mare și-o pisică. Sunt bine, mi-am făcut prieteni noi. Împreună poate găsim arche-ul.

poftim

Sau poate pe cont propriu.

cautam arche-ul

Gânduri pozitive.

Cei 16 căutători ai Arche-ului:
1. Costin Socrate Cocioabă
2. Alexandru Aristotel Negrea
3. Cosmin Zenon Tudoran
4. Anca Epicur Duma
5. Ruxandra Democrit Melinte
6. Dan Anaximandru Dragomir
7. Radu Aristip Bădoiu
8. Cristian Heraclit Şuţu
9. Maria Cristina Melissos Gânj
10. Oana Andreea Gorgias Baba
11. Alexandru Philolaos Damian
12. Lori Anaximene Alexe
13. Toma Xenofan Nicolau
14. Andreea Parmenide Burlacu
15. Carmina Leucip Niţescu
16. Ariel Pitagora Constantinof

Credits foto 1: Alex Negrea
Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri e un eveniment organizat de Foto Union cu sprijinul Bancpost, Cosmote, Samsung Galaxy S4, Ford, F64, Booking Greece, Izvorul Cristalin. Bateriile smartphone-urilor au fost încărcate cu un gadget fain.