Category Archives: Recommended

Bâlciul de Sf. Mărie de la Piscani

Când eram mică și veneam să mâncăm vată pe băț și înghețată cu unchii mei, mi se părea că mă pot pierde pentru totdeauna în bâlci. O țineam strâns tare de mână pe soru-mea mai mică, să nu care cumva…

Era totul foarte colorat, muzica bubuia din diferite colțuri cu bâzâiturile de rigoare ale sistemelor de sunet învechite, iar țipetele și chiuiturile de groază sau de fericire te făceau să tresari la fiecare pas. Ce să mai, era o întreagă aventură să te plimbi pe câmpul uscat sub arșița de soare și să încerci să găsești vreun sens în nebunia ce te înconjura. Mai degrabă te lăsai dus de valurile de euforie și te bucurai de moment. Cei mai simpatici mi se păreau puii de căluți care erau lăsați să zburde liber pe marginea zonei cu grătare . Țin minte că țiganii din zonă se înghesuiau care mai de care în căruțe și abia așteptau să se așeze la mese la o bere rece spre fericirea puradeilor care alergau către leagăne și mașinăriile vopsite strident.

Într-o căutare surdă a atmosferei de odinioară am revenit anul ăsta exact de Sfântă Mărie. Poate că mai bine de 10 ani au trecut de când mă perindam pe la  tarabele cu acadele supra-dimensionate lipindu-mi degetele de haine.  Acum totul pare că s-a micșorat, iar timpul a trecut fără milă peste toți. Energia nu mai e debordantă, ci pare că ușor, ușor, se stinge. Bâlciul nu mai e un labirint fără de scăpare, ci are doar vreo 2-3 alei bine definite, cateva căruțe vin încărcate cu suflete entuziaste, copiii stau la coadă să se dea în lanțuri și tiribombe.

Un câine mic cerșește orice fărâmă de atenție de la trecători, pepenii sunt calzi, iar la mici ne dau bon fiscal…. SERIOS. Ne-am făcut noi mari, dar tot înapoi ne uităm cu drag.
DSC04647.k DSC04649.k DSC04658.k DSC04655.k50 DSC04673.k DSC04679.k DSC04680.k DSC04685.k DSC04687.k DSC04691.k DSC04696.k DSC04700.k DSC04688.k DSC04701.k DSC04703.k

 

‘Dincolo de calea ferată’ este de astăzi în cinematografe!

Vin cu o recomandare pentru zilele astea frumoase de început de vară: Hai să mai simțim ceva!

Regizorul Cătălin Mitulescu descrie în câteva cuvinte filmul său: „Există multă tensiune într-un cuplu când cei doi se revăd după un timp. Întâlnirea are o miză uriașă, mai ales dacă se iubesc”.

Am râs, am oftat, am suspinat și mi-am tot zgândărit nervos degetele într-o încercare  de a-mi calma trăirea secvențelor intense de sincronizări și reconectări scurte dintre Radu și soția sa (tinerii Alexandru Potocean și Ada Condeescu).

Povestea soților care se revăd după o despărțire îndelungată se dezvoltă în Bucureștiul zilelor noastre, cel cunoscut, autentic, agitat și cu tot felul de lume pestriță care-i trece pragul. Radu revine din Italia de la muncă și-și regăsește soția și relația dintre ei cel puțin „altfel”.

dincolo-de-calea-ferata-800x534

Comunicarea se menține prin gesturi stângace și este uneori surdă, alteori absurdă. Nu de puține ori am tresărit aproape trăznită la sunetul brutal al trenurilor care au trecere foarte aproape de casa lor. Aceste perechi de secvențe reci-calde par să decurgă firesc în caruselul relației presărate cu zâmbete și fulgere.

Căutarea continuă a unor răspunsuri la întrebări nepuse se împletește simpatic cu scena unei nunți de la marginea Bucureștiului, undeva dincolo de liniile de cale ferată. Muzică live cu o trupă pe cinste, înțepături acide care duc la o răbufnire violentă în văzul întregii adunări, băuturică, ego-uri supradimensionate, niște karaoke, plimbări cu taxiul, tradiții românești contemporane și multe personaje care întregesc în chip fericit tabloul complex al unei autentice felii de viață în capitală. Wow, ce spectacol!

Claudiu Trandafir nunta

Încă un lucru interesant, filmul ne dezvăluie, poate chiar în premieră, cealaltă perspectivă. Prin câteva scene de liniște și fumat cu privirea pierdută în zare, intuim munca, singurătatea și greutățile pe care un bărbat trebuie să le ducă aflat în străinătate și cuprins de dorul de a ajunge acasă. O reflecție asupra unui câmp emoțional încă neexplorat suficient în cinematografia romanească.

Poate tocmai pentru că este atât de al nostru acest întreg episod și pentru că fiecare se poate regăsi într-o fărâmă de ceva din această întreagă shaorma cu „de toate” tipurile de trăiri și fenomene sociale, filmul merită văzut și trăit ca pe o oglindire amuzantă a realității în care ne scăldăm.

„Dincolo de calea ferată” este o co-producție super reușită România-Italia-Suedia și poate fi urmărit în cinematografe începând cu 22 aprilie.

Mergeți cu încredere,

Lori

Portret de femeie. 2016

În 2015, am sărit peste portretul tradițional din Martie, eram undeva departe … peste mări și peste zări, prin Guatemala. Anul acesta n-am mai scăpat, la invitația lui Cristi am revenit în studioul asamblat în preafrumoasa librărie Cărturești Carusel. Am avut emoții mari ca de obicei.

Îmi doresc atenție și iată că atunci când o primesc, așa deodată, neîmpachetată, fără ascunzișuri, fără alte cerințe, fac mai întâi un pas în spate. Sunt copleșită! E și normal, doar mi se oferă așaaa… pe nepusă masa un moment doar al meu! Încerc să nu intru în panică și îmi îngădui o scurtă clipă de analiză a circumstanțelor: lumina e la locul ei, fundalul e gri cu pete, Cristi e mereu în toane bune, se hlizește cu una dintre modele, fetele fac selfie-uri, câteva prietene se pun la curent cu ultimele zile de peripeții, doamna Brașoveanu notează atent ordinea de precădere și ne înseninează cu un zâmbet cât o felie de viață. E ok, aveam nevoie de răgazul ăsta. Expir și fac un pas în față.

FotoUnion-1418

FotoUnion-1437

Deodată nimic nu mai are sens sau rost. Ești tu într-o lumină bună și ai nevoie să fii confortabil. Greu, dom’le, când te năpustesc cel puțin 300 de gânduri pe secundă.

Am 26 de ani. Dacă am învățat ceva în anii ăștia de când fac umbră pământului, atunci este să mă ascult mai mult. Nu pentru că am întotdeauna dreptate, ci pentru că simt atât de mult și cu atât de multe nuanțe, încât ar trebui să mă consider o foarte norocoasă. Mă adaptez ușor, completez cu răbdare și calm unde trebuie și am doza perfectă de nebunie și spontaneitate. Am nevoie de un pic de liniște care să potențeze direcția interioară deja trasată de energie și atât. Mă port înainte fericită.

Așa-i că e frumoasă tradiția asta cu portretul-mărțișor? De dragul comparației, uite ce minuni a facut Studio Foto Union și în alți ani: 2012, 2013, 2014.

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o primăvară caldă și plină de momente speciale alături de oameni buni.

Portret de Femeie este un eveniment tradițional Foto Union organizat anul acesta cu sprijinul Bitdefender. Mulțumesc, Cristi!

Bucharest City App – the online guide we needed!

Bucharest city app 640x250

Hey, guys!

Let me just quickly inform you about the buzz around town these days, Bucharest City App, the free mobile app that becomes your friendly advisor when around this eastern-european city. Whether you are a tourist or a local, this app can help you with moving around the city.

I mean, better than information booths for tourists ( where exactly are those, anyhow?), with an online connection and a free install for your IOS or Android smart device, you get to answer all those petty questions when in Bucharest: What are the main attractions? Where is the Palace of the Parliament? Where should I eat? Where is the nearest pharmacy? What is going on tonight at the Opera? Where can I get the tickets for that film? 🙂

Most important categories you will find in the app:

  • events & parties
  • cinemas & movies
  • concerts
  • restaurants
  • clubs & pubs
  • coffee places
  • Bucharest attractions
  • medical services
  • different thematic routes in Bucharest
  • transport & travel: subway map, night and airport buses, taxis
  • shops
  • photo of the day
  • offers and promotions
  • playgrounds
  • spa and beauty
  • recommendations: handpicked events, traditional food, #EnjoyBucharest
  • Bucharest City App is an Eventur Group initiative. Alex Filip and Dragos Asaftei, together with their team of other 17 talented people are to congratulate for putting Bucharest on the map of up to date European capitals! Great work, guys! Keep up the wonderful initiatives, we stand by you. 🙂

    Bucharest city app logo

Spectacol de teatru labirint. „Sisif” – o piesă care te aruncă pe geam

Dragilor, șoc și groază, vă spun! Ăștia nu-s prea sănătoși la cap 🙂

M-au abordat nemernicii pe mail, misterios, sub semnătura lui Sisif însuși.
Wow, invitatie la teatru! Super, mi-am zis, merg. Am plecat eu singură pe străzi căutând adresa. Ajung, mă învârt, găsesc și gata, mă înșfacă.

Cum cine? Toți ai lui care au complotat la răscolirea oricărei urme de sens din mintea mea. Am intrat în poveste fără să știu ce mă așteaptă. Am ascultat cuminte indicațiile fiind prima mea interacțiune cu actori într-un spectacol: „Ai o pietricică? Urmărește sfoara aceasta. Închide ochii. Hai, vino!”. Îți dai seama că emoțiile au crescut exponențial când am auzit:„nu te teme!” Mai ales ca era semi-obscur și înainte mi se povestise ceva despre niște minotauri.

Nu știam dacă să răspund sau nu, dacă întrebările erau în aer, dacă deveneam invizibilă când masca era pusă… Tensiunea era maximă pentru că nu voiam să stric jocul, am rezistat. Și cu cele 2 secunde de curaj caracteristice am trecut dintr-un cadru în altul, ținând de mână un înger, apoi un dansator până la următorul indiciu din labirint. Recunosc că asta m-a liniștit cel mai tare: atingerea și încrederea acordată vocilor blânde care aveau răbdare cu fiecare spectator.

Am trăit atââââââât de multe lucruri încât m-am pierdut pe mine și m-am lăsat dusă de val de ei, de fiecare șoaptă, de fiecare cântec și de fiecare strângere în brațe. Am dansat pe întuneric, am fugit de frica indusă, am traversat galaxii, aproape am scăpat pe geam. Vă jur, așa ceva e de nedescris, doar de simțit, pe pielea și simțământul propriu.

Indiferent de cât de debusolat devii în labirint, nu ai cum să te pierzi. Mergeți cu încredere și cu mintea deschisă către joacă. Dacă o fricoasă sensibilă ca mine a ieșit cu viață din labirint, sunt sigură că voi veți zburda lunatici după. Pe simpatici îi găsiți aici.

Hai, ieșiți din cercul de confort.
Vă pup,
Lori

IMG_2341

IMG_2342

Mai mare dragul

Să ajungi să îți surprinzi mama cu un portret într-un context crăciunesc. Așa de mult bine face la suflet! Alină dorul, micșorează distanța, reface sincronizarea, încălzește îmbrățișarea. Zău că îmi vine să crăp de fericire și-mi ies din contur de mulțumire că reușesc să o înseninez o clipă.

lori.alexe@gmail-

Nimic. Nimic nu poate egala un astfel de moment special. Zâmbim împreună, o țin de mână și o iubesc. Enorm. Mulțumim, Cristi, pentru că ne-ai primit cu un zâmbet larg la finalul unei zile lungi.

Dacă vrei să ajungi și tu la #PortretdeFamilie, află că nu este nevoie de programare. Tot ce trebuie să faci e să ajungi cu cei dragi în perioada 14-20 decembrie 2015, în intervalul orar 18.00 – 22.00 la Villa Romana Ristorante, în piața Charles de Gaulle 3 (google maps aici).

Portret de familie este o inițiativă Foto Union.
Partenerul principal al #portretdefamilie de anul acesta este HP România căruia îi mulțumim! 🙂

Portret de familie 2015

Hai să ne-ntâlnim cumva pe seară
Într-o vilișoară, la șosea…

Cea mai mare campanie publică de fotografie din România – Portret de Familie – a ajuns la ediția a cincea! Cum deja ne-a obișnuit, Cristi ne oferă un portret cu oamenii dragi realizat gratuit într-un cadru simpatic de crăciunesc. Să mai punem la socoteală și faptul că la finalul ședinței foto, pe lângă imaginea în format digital pe adresele de email, primești cinci printuri HP în format carte poștală, pentru a fi trimise pe adresele rudelor și prietenilor! 🙂

Nu este nevoie de programare pentru a participa la acest eveniment. Tot ce trebuie să faci e să ajungi cu cei dragi în perioada 14-20 decembrie 2015, în intervalul orar 18.00 – 22.00 la Villa Romana Ristorante, în piața Charles de Gaulle 3 (google maps aici).

Anul ăsta ne-am jucat la #Portretdefamilie. Canapeaua înflorată vă așteaptă și pe voi în fiecare seară a săptămânii ăsteia.
Hai, mobilizarea! Vă pup drag.

Ai mei: Toma și Oana.

Ai mei: Toma și Oana.

Portret de familie este o inițiativă Foto Union.
Partenerul principal al #portretdefamilie de anul acesta este HP România căruia îi mulțumim! 🙂

Lumea e a mea/ The World is Mine (2015)

Am fost ieri seară la Cinema Pro la premiera filmului „Lumea e a mea/The World is Mine” în regia lui Nicolae Constantin Tănase și am rămas cu scene și secvențe puternic dramatice întipărite în minte. Zău, trebuie să-l vedeți! 🙂

Deși inițial ai impresia că e încă un film de tipul „noua generație de regizori români care exploatează comunismul, urmele lui în prezent și alte lucruri bizare cu care toți ne-am obișnuit”, ei bine, aici e vorba de o adevarată sincronizare la zilele noastre și o incursiune foarte intimă în viața unor adolescente, a prieteniei dintre ele și a mediului lor social. Majoritatea tinerilor actori sunt amatori și se află pentru prima dată pe marile ecrane. Am înțeles din câteva discuții backstage că au fost temeinic pregătiți de traineri ai festivalului de teatru tânăr Ideo Ideis. Povestea Larisei (Ana Maria Guran joacă incredibil pentru o puștoaică începătoare) și a generației actuale de adolescenți ce-și măsoara popularitatea prin like-uri pe Facebook și vizualizări pe YouTube te va ține cu sufletul la gură până la sfârșit. Promit. E un gust amar în drama Larisei și deși totul e scăldat în metafora inocenței și credulității vârstei, izul de „murdar” persistă puternic.

Lumea_e_a_mea_11

„Lumea e a mea/The World is Mine” a avut premiera mondială la TIFF 2015, unde a câștigat Premiul de debut în Zilele Filmului Românesc. Alte bling-bling-uri după care știu că tânjiți: Mențiunea specială a juriului în competiția East of the West a Festivalului de la Karlovy Vary și Trofeul Anonimul International Independent Film Festival.
Despre film aflați mai multe aici.
Programul filmului la diferite săli de cinema în săptamana asta îl găsiți apăsând pe cumpără bilete aici.

Din nou, nu vă dau trailerul, că nu cred în ele. Dacă insistați să-l găsiți singuri, vă anunț de pe acum că este înșelător. Mergeți pe încredere.

Love,
Lori

lumea-e-a-mea-172419l

Spectacol si simtire. 0003_AFTERTASTE la eXplore festival #10

eXplore festival a ajuns la ediția cu numărul 10. Nu știu unde m-am ascuns atâta amar de vreme, dar ador că am descoperit o părticică de lume care trăiește și simte prin mișcare. Cumva mi-era dor de asta fără să știu.

0003_AFTERTASTE a avut avanpremiera aseară la W.A.S.P. ( working art space & production, Ion Minulescu 67-93, Corp E, et.2) și am avut norocul să fiu printre primii spectatori. Spectacolul este semnat de coregrafa Simona Deaconescu despre care am aflat o dată cu Silent Places, spectacolul ăla super fain al cărui clip video a făcut înconjurul lumii fiind proiectat pe la festivaluri de film.

Cum a fost? Wow, in-cre-di-bil. O simfonie de simboluri, mișcare, energie, introspecție, răscoliri și super atitudine! Nu știu dacă vă pot transmite o fracțiune din experiență, dar cert este că am trăit fiecare clipă intens, iar la final voiam să le iau în brațe pe fete, adică pe  Simona Dabija și pe Diana Spiridon. Nu am venit cu așteptări și m-au încărcat cu energie atomic de bună.

2. aftertaste

În seara aceasta, dar și duminică pe 27 septembrie de la ora 19.30 TANGAJ DANCE vă așteaptă la premiera spectacolului tot acolo la W.A.S.P. Încă mai puteți face rezervări la contact@waspmagazine.com. Eu le-am scris cu o oră înainte de spectacol și mi-au răspuns imediat, așa că hai, fuguța, că-i târziu!

4. aftertaste6.aftertasteCredit foto: Ionut Rusu Photography

Seymour- an introduction si debutul campaniei Fiecare Copil in Gradinita

That’s how life is. It has conflicts and pleasures, harmony and dissonance. The same thing occurs in music. (Seymour Bernstein)

Binecunoscutul actor Ethan Hawke preia rolul de regizor pentru prima dată și ne oferă un documentar emoționant despre pianistul și profesorul Seymour Bernstein. Cu ocazia lansării oficiale a campaniei “Fără educație, visurile dispar” 2015, asociația OvidiuRo vă invită să vizionați Seymour-an Introduction în cadrul unei proiecții publice pe 20 septembrie în piața George Enescu la ora 21.

Proiecția din Piața Festivalului marchează startul campaniei Fiecare Copil în Grădiniță, programul inițiat în 2010 de Leslie Hawke și Maria Gheorghiu, cofondatoarele Asociației OvidiuRo, pentru a oferi o șansă reală la educație și la integrare în societate copiilor săraci din România. Astăzi programul funcţionează în 11 judeţe din România.

Un aspect important al acestui program este reprezentat de tichetele sociale în valoare de 50 de lei pe lună, care sunt condiționate de prezența copiilor la grădiniță. Astfel, părinții sunt ajutați să le asigure celor mici gustarea zilnică. Mai multe detalii despre cum funcționează programul în clipul de mai jos:

Campania prin SMS vă invită să susțineți programul Fiecare copil în grădiniță cu 2 euro/lună. Trimiteți textul GRADI la 8844.

Pe lângă ajutorul prin SMS, puteți să contribuiți cu donații la Carrefour. Timp de o lună, puteți alege să donați un leu la casa de marcat, în toate cele 28 de hipermarket-uri Carrefour din întreaga țară.

Fiecare copil in gradinita