Category Archives: Thoughts

See you soon, Tallinn!

I’m leaving Tallinn today. Who knows for how long.

Many good-byes and see yous were said between the people I have come to meet here in Erasmus time. Emotional. Touchy. However, it seems that the hardest one is yet to come. How can I part with this city I knew nothing about, had no expectations about, but which grew on me so dearly during the last 6 months?

Took some lonely walks. I was uselessly trying to keep a mental image of everything. It won’t work. Pictures? They’re good. They might help but if you don’t have a special bond with the sights, you might not feel with the same intensity the connection of warm nestling in one dear, dear place, no matter how icy and cold it might be.

Said good bye to the swans by the frozen sea shore the other day, such sweet creatures. Still friendly despite the cold. Oh, Tallinn, how i will miss you! The butterflies in my stomach are beginning to sing a chaotically broken song. How I hate this almost bitter-salty taste of growing sadness that petrifies your speech and thoughts. I must go, now.

Stay impressive, lovable and joyful, wild but dignifying as I know you. Keep on growing on other people coming into your life. After all, this is your job. Ah, it hurts to know I was only one of your many and that you will go on. But that is life.

Well, I should be going home now, dear. Whatever that might still mean.
See you! See you soon!

My dear Tallinn,

It’s been almost three months since we’ve known each other, darling, and well… I have something to confess.

You remember that thing we wanted to call our only just-beginning relationship?
That “in between” any kind of official relationship, that “I have no idea what is going on” bond we decided to call we ourselves being happy together?
And that “never could be just friends again” complicated situation we got ourselves into later on? Well, it’s not working anymore. I just wanted a calm, enjoyable, six-month lovely experience with you, but it seems that what I feared most came true.

I have fallen for you, my dear. It is true. Resisting it and not calling it by its proper name was a worthless effort to keep distance. All the cold hearted words (or weather) could not keep me away from your magical embrace.

I dread the day I will be leaving you. Because you are so stubborn and will not visit me, I am afraid our magic only works out here. It will still survive, our love. For some time. It will always be special. It will always be ours. I believe in it.

All these frames of beauty… they seemed nice but lifeless from the comfortable distance of my home country, Romania. They are now a mere glimpse of precious moments I shared with you. Sunsets on the beach, autumn walks, parks, leaves blowing in the wind, golden skies, always picture perfect clouds, happy thoughts arise.
A piece of my heart now belongs to you, dearest. Do keep it safe.
Ma armastan sind, Tallinn.

Yours faithfully for ever and ever,
Lori

Tallinn from Amid Moradganjeh on Vimeo.

A slice of heaven. Haapsalu and Nova

Every day I love Estonia more. Although it is playing hard to get because of the lower temperatures here, we have been blessed with sun and warmish wind. Add the forests and the beautiful scenery to this and it somehow gets to sweep you off your feet before realizing you are in the danger of falling in love.“She’s got you high and you don’t even know it”.

Another great weekend has passed and I am grateful we have done nothing else than enjoying each others’ company while admiring nature. It was a well deserved resting time. Mari, our Estonian coordinator, cooked for us in Nova and we all were so very happy with everything. She is such a wonderful person, I am glad I know her. She had also organised a lot of fun activities including this photo competition that we very much enjoyed because we played in teams. Each group had to present a creative way of some given ideas (the pisa tower, a crime scene).

Haapsalu? I think I could die happy here. Otherwise, it is the place i would like to come every summer just for enjoying the view. I don’t know if it was just because of the lovely weather or the diversity of clouds showing off on the deep blue sky, but this place impressed me.

Passing by the sea, wind softly blowing through my hair, I wanted to remember everything accurately. A white tower, swans, blue water, white clouds, green grass, skyline, laughing friends. A.D.H.D. Calm down. Breath in, breath out. Live.

My instinct upon arriving to such lovely places is to take photos, or start recording in any way the good time. Just keep it safe. Take a panorama. Try to get the best light, figure out when people start moving and use the best moment to immortalize a good composition for the photography.

Keeping memories is really all that I do. I’m still wondering about what I will be ‘when I grow up’. The thing is, no one else could ever understand your moment. One could only get a hint and maybe imagine it. He will then portray himself standing in the beautiful scenery. A second, maybe two. He takes what he needs from the picture and moves on. And on. And on.

Devouring beauty.

Nova beach


Gata? Da. Pa!

06:08, 06. 08. 2012.

Un umăr dezgolit. Strâng în brațe un pui de pernă. Din teiul crud se aud păsări ciripind. Aud ceva mișcare în casă. Încă încerc să-mi aduc aminte ce visam. Se deschide ușa dormitorului. O umbră cunoscută. Deschid ochii, dar nu văd decât un contur.
– Gata? Pleci?
– Da. Lasă că mai vorbim noi, zice blând.
– Pe skype. Ăla bun, de la mama lor.
– Hai, să ai grijă de tine acolo!
Mă ia în brațe. Mmm… parfum minunat îmi rămâne în nări. Încă o strângere puternică de mână și dispare. Pretextul este cu siguranță acela că „ prințesa trebuie să doarmă”.
A plecat. Îmi răsună în cap vorbele puține pe fond de ciripituri nervoase, iar parfumul… Ah, parfumul îmi păstrează vie amintirea lui. Mă pierd în vise.

Un sărut blând și patern, o îmbrățișare la crăpatul zilei, o urmă de miros fin. Toate, suficiente pentru ca o adormită să-și proiecteze Prințul după chipul și asemănarea tatălui.

Plec 6 luni în Estonia cu o bursă Erasmus. Cel mai greu lucru? Să îmi împachetez și sortez lucrurile pentru jumătate de an astfel încât să încapă într-o valiză de 23 kg. Cumplit, dar nu imposibil, cum credeam la început.
Mâine la prima oră am să zbor pentru prima dată în viață. Emoții pozitive.

Rămâneți cu bine! O să îmi fie dor de voi.

Sunshine

Vreme urâtă. Știm cu toții. Vrem soarele înapoi. E clar.
Printre valuri de apă și noroi… cum să rămâi pozitiv? Unde vezi tu curcubeu? Ești prea ud ca să gândești limpede.

Un zâmbet mă cheamă într-o lume paralelă.
Tu, rază de soare blajin, îți mulțumesc că ai apărut de niciunde și mi-ai îmblânzit privirea!

Intru în joc.
– Lili nu-i acasă. Eu merg la plimbare.
Mă ia de mână și mă duce lângă prima baltă.
– Hai, vezi peștii?
– Sunt cei mai frumoși pești pe care i-am văzut vreodată …

Se apropie 1 iunie. Ce ziceți de un portret de copil pe gratis? Cei de la Foto Union se ocupă de asta împreună cu Bogdana. Grăbiți-vă să o sunați pentru programări.

Elefanții

Cum să scrii despre elefanți? Sunt prea mari. Asta e ideea, nu-i poți cuprinde.
Vei face puzzle din frânturi, iar de restul se va ocupa imaginația. Las-o să zburde și să conecteze puncte, forme, idei și bănuieli. Ochi mici, urechi năzdrăvane, vibrații grave.

Îmi plac elefanții. Mai ales cei din anumite camere. Îi simți.
Elefanții-s grațiosi grație gabaritului gigantic garantat de grandomaniile gratuite.
Acrobații? Nici gând. Magnetic te cheamă să-i descoperi. Nonverbal și chiar fără de mișcări ample. Subtil, profunzii colosali comunică mai multe prin priviri decât ai tu timp să procesezi.

Sunt imuabili și pasivi până le stârnești curiozitatea. Te apropii. Ce nu știi tu e că nu-i poți îmbrățișa. În momentul acceptării, ei dispar.
Dragi să-ți fie și n-ai să le-o poți arăta.

Marti,13.

Știi vibrato-ul acela din tine care prevestește o zi frumoasă? Eu l-am simțit în La major astăzi.

Un pupic de „bună dimineața”, un măr roșu, o melodie energică, un ceai cu oameni calzi și buni, un soare dezmățat, câteva vise pierdute în nori și fotografii, o plimbare scurtă, o regăsire de suflet.
N-ai nevoie de multe ca să ai o zi frumoasă, dar detaliile ăstea dragi fac diferența.

Câteva scăpări de bemoluri sumbre au știrbit armonia perfectă a zilei, dar cine-s eu să o merit?

Foto credits: Sebastian Moise