Category Archives: Events

Today in Bucharest

A hell of a day – that’s what today was.
My entire social bubble was expecting the sentence of PSD leader Liviu Dragnea (also president of Romania’s Chamber of Deputies) as he was tried for instigating abuse of office and intellectual incitement as president of the Council County Teleorman. It was for the second time that the Supreme Court had postponed the pronouncement in this particular file, and frankly, we were quite nervous waiting for any news.

More context: The file was sent to the court by the DNA (National Anticorruption Directorate) in July 2016, and the trial started in January 2017, about the same time the leading party in the Parliament started messing with the justice laws to relax them. This led to massive protests in Romania in February 2017.

The sentence was published a few minutes ago: 3 years and a half in jail.
Now let’s celebrate the trust in Justice that has not yet been lost.

21.06.2018

Keep a dampened smile, though. It’s surely not over yet. The sentence can be appealed.

Bâlciul de Sf. Mărie de la Piscani

Când eram mică și veneam să mâncăm vată pe băț și înghețată cu unchii mei, mi se părea că mă pot pierde pentru totdeauna în bâlci. O țineam strâns tare de mână pe soru-mea mai mică, să nu care cumva…

Era totul foarte colorat, muzica bubuia din diferite colțuri cu bâzâiturile de rigoare ale sistemelor de sunet învechite, iar țipetele și chiuiturile de groază sau de fericire te făceau să tresari la fiecare pas. Ce să mai, era o întreagă aventură să te plimbi pe câmpul uscat sub arșița de soare și să încerci să găsești vreun sens în nebunia ce te înconjura. Mai degrabă te lăsai dus de valurile de euforie și te bucurai de moment. Cei mai simpatici mi se păreau puii de căluți care erau lăsați să zburde liber pe marginea zonei cu grătare . Țin minte că țiganii din zonă se înghesuiau care mai de care în căruțe și abia așteptau să se așeze la mese la o bere rece spre fericirea puradeilor care alergau către leagăne și mașinăriile vopsite strident.

Într-o căutare surdă a atmosferei de odinioară am revenit anul ăsta exact de Sfântă Mărie. Poate că mai bine de 10 ani au trecut de când mă perindam pe la  tarabele cu acadele supra-dimensionate lipindu-mi degetele de haine.  Acum totul pare că s-a micșorat, iar timpul a trecut fără milă peste toți. Energia nu mai e debordantă, ci pare că ușor, ușor, se stinge. Bâlciul nu mai e un labirint fără de scăpare, ci are doar vreo 2-3 alei bine definite, cateva căruțe vin încărcate cu suflete entuziaste, copiii stau la coadă să se dea în lanțuri și tiribombe.

Un câine mic cerșește orice fărâmă de atenție de la trecători, pepenii sunt calzi, iar la mici ne dau bon fiscal…. SERIOS. Ne-am făcut noi mari, dar tot înapoi ne uităm cu drag.
DSC04647.k DSC04649.k DSC04658.k DSC04655.k50 DSC04673.k DSC04679.k DSC04680.k DSC04685.k DSC04687.k DSC04691.k DSC04696.k DSC04700.k DSC04688.k DSC04701.k DSC04703.k

 

Bucharest Pride 2016

It was so hot this year, the temperatures rising to about 35 degrees Celsius, but that never stopped the people from joining in a record number of 2 500. Bucharest Pride had it all, you name it: music, rainbows, balloons, happy faces, glitter, love signs and banners, young and elder together, solidarity, it was really something beautiful! Amazingly good energy!

DSC04051

Nana

The breakthrough of this year was Andreea Balan, a young pop star whose songs I basically grew up with, that decided to SHOW UP and SUPPORT the movement. You may not understand how powerful that is, but let me put it brief: in the conservative orthodox influenced culture of Romania this has never happened before. Ever. No artist has ever endorsed the event, none has recognized their diverse public or stood up to fight for equal rights for them. Many were escaping to face the crowds of the ‘other Romania’, the ones who consider the parade to be one of ‘sickness’.

Andreea Balan

Andreea Balan and her two dancers after a cheerful speech.

But Andreea? Andreea is an amazing human being who decided to use her fame to do good. Her act is a stepping stone in the direction of enabling the LGBT community to speak up and demand equal rights. More than that, she has posted a wonderful message on her Facebook and she is constantly responding to all people out there who are trying to set things ‘straight’. Her follow up comments are disarming with kindness, understanding and sharing of LOVE. She reinforced the idea that all humans should be entitled to having a family and that to love and be loved should be accessible to all. Her gesture should be seen as an example to all other artists and public persons of Romania.
Andreea, chapeau!

Ovidiu Buta, Molecule F, Frank Paul, Carla Antonelli, Joaquin Bonilla

Ovidiu Buta, Molecule F, Frank Paul, Carla Antonelli, Joaquin Bonilla

Other important names that joined the parade this year: Michael Roth, Minister of State for Europe at the German Federal Foreign Office, Carla Antonelli, a noted LGBT rights activist and politician who maintains a large support website for transgender and transsexual people, also the first trans person to serve in a legislature in Spain (she had such a powerful speech and sent a lot of energy to the crowd), Great Britain’s ambassador to Romania, Paul Brummell, Deputy Chief of Mission at the embassy of US to Bucharest, Dean Thompson, and last but not least, our very own Minister for Public Consultation and Civic Dialogue, Violeta Alexandru.

Happy to see so many people attending the event. Happy to share the joy with so many open-minded countrymen and friends. Happy, happy, happy.

Kul Ta Mo

I can only wish that things will only get better from now on.  Last year I saw the Stockholm Pride in late July and it made me realize how much further we have to walk, so keep it up! I feel we have reached a breaking point on Saturday. Everything was perfectly organized, we all had been given water, the street was full of people, the police supervised from every few meters, the music was energetic and fun, we had a blast!

DSC04114

Peace. Love wins.

A big round of applause for the organizers ( ACCEPT, MozaiQ, PSI Romania) and everybody involved! Let’s meet again next year. The more the merrier! After all, who doesn’t want to celebrate love?

DSC04106

My proud and happy gang

Delegat USB la numararea voturilor

M-am înscris delegat USB pentru monitorizarea numărării voturilor pe ultima sută de metri, recunosc, la o strigare pe FB a echipei lui Nicușor Dan de la sfarșitul lunii mai. Am primit mai multe mailuri cu detalii și explicații pas cu pas, dar și diferite numere de contact în cazul în care există probleme. Wow, chiar pot să îi ajut pe oamenii ăștia cu informații de la fața locului. Ia să vedem noi ce se întâmplă după ce se închid urnele.

30 de minute până la închiderea urnelor

Am ajuns la 20.30 la secția unde am fost repartizată: SV 546 de la Școala 112 din Sectorul 3.
Sălăjan, ceva frumos. Intru în sala cu un zâmbet de zile mari, salut politicos pe toata lumea prezentă și verific a 15-a oară dacă numărul secției de votare era cel corect. O tipă micuță și ușor rubenă în obraji stă în fața tabletei magnifice și întâmpină ultimii rătăciți: o tanti are pungi de la megaimaj, e grăbită, verifică telefonul mobil pentru ora exactă, alți doi bătrâni se separă în cabine diferite și pleacă de mână alene. Partidiștii erau ocupați, n-au înțeles toți ce caut acolo, aveau îndrumări de făcut. Până la urmă, tipa cu tableta îl cheamă pe președintele de comisie să-mi vorbească, îmi zâmbește cu un subînțeles pe care nu îl pricep. Vine către mine rătutit. Îl anunț calm și fericită că sunt delegat din partea USB să asist la numărarea voturilor și văd cum începe să își piardă culoarea.

 “Ce aveți aici? Acreditare? Pentru ce ziceți? Domnișoară, cu tot respectul (știm cu toții ce urmează după fraza asta) nu aveți voie să asistați după ce se închid urnele. Acum, în timp ce oamenii votează, sigur, dar la ora 21 eu închid ușile. Vă rog, sunați-i pe cei care v-au trimis că nu e posibil așa ceva! Haideți să ne lămurim.”

Eu dăi și luptă că acreditarea vine de la BEC, uite e semnată pe 3 iunie, o am aici printată cu mine, uite numele meu, seria de buletin, rânjesc lângă fotografia din buletin, aici sunt, am dreptul să asist. O spune legea. El nu și nu. N-am cu cine să mă înteleg și începe să se enerveze. Asta nu-i a bună. Sun la USB și domnișoara mă anunță că e vorba de un abuz. Se ceartă cu el la telefon. Nu-i chip să te înțelegi.

Dupa ce încheie pe tonul sarcastic-politicos, că are treabă și îl rețin din activitate, îi îndrug întruna să ne uităm pe lege și mai exact pe aliniatul cu pricina. Cedează (nu nervos). Vine cu o cărțulie la mine (Reglementări privind alegerea autorităților administrației publice locale 2016) și, fericită, încep să caut pasajul clar menționat și în acreditarea BEC. Dă matale singur zoom, că poate te interesează:

art 93, alin 2

Bun, el zice ca e o interpretare ce boscorodesc eu acolo cu drepturile mele și îmi repetă una și bună (de unde o fi scos-o?) că doar în perioada votării am voie să asist în sală, eu nefiind candidat din partea USB. Acum îmi cere să fiu candidat la primărie ca să asist la numărare, auzi!
Nu ne înțelegem, mai sunt 15 min și închide sala… Mais bon.

Un abuz? Păi atunci sun la 112. Wow, devine serios scandalul și nici măcar n-am apucat să văd nimic, simplul acces e problematic. Sun. Fac sesizare la Poliție, sunt redirecționată către un domn care mă întreabă amănunțit care este situația. “Trimitem echipă la fața locului.” Bun.

Nu trec nici 5 minute, timp în care îmi făceam tot felul de scenarii de soluționare a crizei și apar domnii de la Poliție.
– Buna ziua, doamna Alexe?
Da, sar de pe scaun, le dau datele și reiau istorisirea. Doamna vice devine stresată, se vânzolește de colo colo. Aude frânturi, dar nu intervine, are treabă. Ce mi s-a părut mai interesant însă, pe lângă rapiditatea cu care s-au mișcat oamenii legii, a fost anturajul adunat gură-cască la discuție. Printre toți se remarcă un tip abil, pare politician sau șef de gașcă de tineret, apretat, gelat, atitudine zeflemitoare și îmi șoptește printre dinți că știe el mai bine că așa ceva nu e posibil, să mă calmez. Mai calmă ca mine nu cred că a văzut în viața lui. Mor cu dreptatea-n brațe.

Atentă să dau detaliile celor doi polițiști, n-am observat cum tonul comunicării domnului președinte a devenit brusc împăciuitor. Îi vine ideea salvatoare să sunăm la BEC sector 3. Cu o confirmare telefonică, îmi promite că își schimbă decizia.

Fără 2 minute. Sunăm amandoi, dar nu avem niciun răspuns. Mă poftește să insist la telefon și să ies afară. Dacă reușesc să iau legătura cu cineva de la BEC, va ieși din sală. Merge să sigileze urnele și îmi promite în fața oamenilor legii că mă așteaptă cu unda verde și nu desigilează nimic până când nu avem un răspuns.

21.00 Bună seara, Biroul electoral de circumscripție al sectorului 3, spuneți, vă rog!
Aleluia! Sunt așa și mai departe, domnul președinte de la SV 546 nu îmi dă voie să particip la numărătoare. (Ce pârâcioasă urâcioasă!)

Îi bat în geam a semn să iasă și primește confirmarea telefonică mult așteptată. Ah, perfect! Înțelege și ne calmăm. Intru în sală, se încuie ușa, dar nu înainte să fac un semn celor doi politiști cu care ieșisem pe holul școlii și pierdutului în spațiu cosmic de jandarm care își nota cu creionul descrierea situației pe un carnețel. Toate bune, vă mulțumesc, am rezolvat. Reușesc să îi trag un rânjet și gelatului din capătul scărilor 🙂 și intru în sală alături de echipa care mă privea ca pe un extraterestru.

Acu-i acu. Domnul președinte mă prezintă comisiei si scrie pe o ciornă ceea ce dna vicepresedinte va transforma în procesul verbal legat de întâmplarea cu mine. Se plânge că BEC nu a înștiințat comisia de participarea mea. Incep sa înțeleg rolurile. Doamna vice e stresată per se, președintele e încrezător și împăciuitor, câteva doamne de la partide sunt rezervate și mă urmăresc de la distanță, tipa de la tabletă îmi zâmbește ca și cum. Ca și cum ce? Nu știu.

Simțind aerul tensionat, am început să zâmbesc i-am asigurat de bunele intenții, sunt observator, nu intervin. Am un singur carnețel și coli să imi iau notițe și voi face observații în cazul în care am ceva de obiectat. Lumea se destinde, mi se face loc pe scaun langă comisie. Îmi apare vocea lui Tamango în cap: Toate femeile din lume știe că binili… învinge 🙂

Hai, înainte că ne așteaptă multă muncă de acum, se plânge un domn. Devine rolul lui să mi se plângă, de parcă eu i-am ținut atâtea ore acolo, eu le-am dat doar o sticlă de 0,5l de apă la prânz și tot eu am stabilit procedura că validarea unui vot să se facă doar de președintele de comisie cu voce tare sub supravegherea comisiei. Îmi dau seama că eu sunt de fapt de vină că lucrurile se desfășoară cum trebuie, ca la carte, nu sunt mișcurici în front”. În ritmul ăsta, domnișoară, ne prind copiii aici pe bănci!”
Murim de cald, mai deschidem ușa din când în când să lăsăm faimosul curentwork its magic upon us, cum ar zice englezu. “Gata, ca doamna deja tușește. Doamne ferește!” Urmează multe glume cu Verdele de Paris. “Doar așa mai scăpați, doamnă!”

Trec orele și păstrez o notă optimistă pe tot parcursul serii, spre surprinderea tuturor.
– Mai aveți speranțe domnișoară?
– Dacă nu aveam, mai eram aici voluntar pentru un partid în care cred?
– Lăsați tineretul să viseze. E bine, uite, vin aici și văd realitatea. O vedeți domnișoară? Asta e! (Și îmi arată teancurile inegale care înclină greu spre victoria PSD). Din păcate, sunt de părere că trebuie să mai moară niște generații ca să schimbăm cu adevărat ceva.
– Dacă și noi tinerii capitulăm, cine mai schimbă ceva? Mergem toți la Maroon 5.

Sunt atentă la numărat, la validat, la anulat, la notat și adunat. Puține voturi pentru USB, aproape dublu la trandafiri, din păcate.
Prea multe voturi la teancul poziției 3. Ah, da, am uitat să vă spun, la oricare buletin de vot fie el pentru consiliul local de sector, primarul de sector, primăria generală sau Consiliul General al Municipiului București, poziția 3 a fost întotdeauna cea a PSD-ului. Celelalte partide au avut schimbări. USB, de exemplu, a migrat de la 4 la 5, apoi la 6. Să nu greșească babele, domnișoară, mi se explică. Terminăm, se scriu procesele verbale, le fac poză și le trimit pe mail la USB.

La ora 2 coborâm cu sacii sigilați unde așteaptăm mașina BEC să îi preia împreună cu procesele verbale. Aceste ore în care se numără și se consemnează voturile sunt cele mai importante pentru împiedicarea fraudei electorale. Am obosit, dar cu folos.
Sper că la celelalte sectoare au fost mai mulți votanți.
Sper că mă trezesc mâine cu vești mai bune.
Sper că la Pitești nu a ieșit Pendiuc.
Hai, pe cai că se filmează!

Portret de femeie. 2016

În 2015, am sărit peste portretul tradițional din Martie, eram undeva departe … peste mări și peste zări, prin Guatemala. Anul acesta n-am mai scăpat, la invitația lui Cristi am revenit în studioul asamblat în preafrumoasa librărie Cărturești Carusel. Am avut emoții mari ca de obicei.

Îmi doresc atenție și iată că atunci când o primesc, așa deodată, neîmpachetată, fără ascunzișuri, fără alte cerințe, fac mai întâi un pas în spate. Sunt copleșită! E și normal, doar mi se oferă așaaa… pe nepusă masa un moment doar al meu! Încerc să nu intru în panică și îmi îngădui o scurtă clipă de analiză a circumstanțelor: lumina e la locul ei, fundalul e gri cu pete, Cristi e mereu în toane bune, se hlizește cu una dintre modele, fetele fac selfie-uri, câteva prietene se pun la curent cu ultimele zile de peripeții, doamna Brașoveanu notează atent ordinea de precădere și ne înseninează cu un zâmbet cât o felie de viață. E ok, aveam nevoie de răgazul ăsta. Expir și fac un pas în față.

FotoUnion-1418

FotoUnion-1437

Deodată nimic nu mai are sens sau rost. Ești tu într-o lumină bună și ai nevoie să fii confortabil. Greu, dom’le, când te năpustesc cel puțin 300 de gânduri pe secundă.

Am 26 de ani. Dacă am învățat ceva în anii ăștia de când fac umbră pământului, atunci este să mă ascult mai mult. Nu pentru că am întotdeauna dreptate, ci pentru că simt atât de mult și cu atât de multe nuanțe, încât ar trebui să mă consider o foarte norocoasă. Mă adaptez ușor, completez cu răbdare și calm unde trebuie și am doza perfectă de nebunie și spontaneitate. Am nevoie de un pic de liniște care să potențeze direcția interioară deja trasată de energie și atât. Mă port înainte fericită.

Așa-i că e frumoasă tradiția asta cu portretul-mărțișor? De dragul comparației, uite ce minuni a facut Studio Foto Union și în alți ani: 2012, 2013, 2014.

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o primăvară caldă și plină de momente speciale alături de oameni buni.

Portret de Femeie este un eveniment tradițional Foto Union organizat anul acesta cu sprijinul Bitdefender. Mulțumesc, Cristi!

Mai mare dragul

Să ajungi să îți surprinzi mama cu un portret într-un context crăciunesc. Așa de mult bine face la suflet! Alină dorul, micșorează distanța, reface sincronizarea, încălzește îmbrățișarea. Zău că îmi vine să crăp de fericire și-mi ies din contur de mulțumire că reușesc să o înseninez o clipă.

lori.alexe@gmail-

Nimic. Nimic nu poate egala un astfel de moment special. Zâmbim împreună, o țin de mână și o iubesc. Enorm. Mulțumim, Cristi, pentru că ne-ai primit cu un zâmbet larg la finalul unei zile lungi.

Dacă vrei să ajungi și tu la #PortretdeFamilie, află că nu este nevoie de programare. Tot ce trebuie să faci e să ajungi cu cei dragi în perioada 14-20 decembrie 2015, în intervalul orar 18.00 – 22.00 la Villa Romana Ristorante, în piața Charles de Gaulle 3 (google maps aici).

Portret de familie este o inițiativă Foto Union.
Partenerul principal al #portretdefamilie de anul acesta este HP România căruia îi mulțumim! 🙂

Portret de familie 2015

Hai să ne-ntâlnim cumva pe seară
Într-o vilișoară, la șosea…

Cea mai mare campanie publică de fotografie din România – Portret de Familie – a ajuns la ediția a cincea! Cum deja ne-a obișnuit, Cristi ne oferă un portret cu oamenii dragi realizat gratuit într-un cadru simpatic de crăciunesc. Să mai punem la socoteală și faptul că la finalul ședinței foto, pe lângă imaginea în format digital pe adresele de email, primești cinci printuri HP în format carte poștală, pentru a fi trimise pe adresele rudelor și prietenilor! 🙂

Nu este nevoie de programare pentru a participa la acest eveniment. Tot ce trebuie să faci e să ajungi cu cei dragi în perioada 14-20 decembrie 2015, în intervalul orar 18.00 – 22.00 la Villa Romana Ristorante, în piața Charles de Gaulle 3 (google maps aici).

Anul ăsta ne-am jucat la #Portretdefamilie. Canapeaua înflorată vă așteaptă și pe voi în fiecare seară a săptămânii ăsteia.
Hai, mobilizarea! Vă pup drag.

Ai mei: Toma și Oana.

Ai mei: Toma și Oana.

Portret de familie este o inițiativă Foto Union.
Partenerul principal al #portretdefamilie de anul acesta este HP România căruia îi mulțumim! 🙂

Lumea e a mea/ The World is Mine (2015)

Am fost ieri seară la Cinema Pro la premiera filmului „Lumea e a mea/The World is Mine” în regia lui Nicolae Constantin Tănase și am rămas cu scene și secvențe puternic dramatice întipărite în minte. Zău, trebuie să-l vedeți! 🙂

Deși inițial ai impresia că e încă un film de tipul „noua generație de regizori români care exploatează comunismul, urmele lui în prezent și alte lucruri bizare cu care toți ne-am obișnuit”, ei bine, aici e vorba de o adevarată sincronizare la zilele noastre și o incursiune foarte intimă în viața unor adolescente, a prieteniei dintre ele și a mediului lor social. Majoritatea tinerilor actori sunt amatori și se află pentru prima dată pe marile ecrane. Am înțeles din câteva discuții backstage că au fost temeinic pregătiți de traineri ai festivalului de teatru tânăr Ideo Ideis. Povestea Larisei (Ana Maria Guran joacă incredibil pentru o puștoaică începătoare) și a generației actuale de adolescenți ce-și măsoara popularitatea prin like-uri pe Facebook și vizualizări pe YouTube te va ține cu sufletul la gură până la sfârșit. Promit. E un gust amar în drama Larisei și deși totul e scăldat în metafora inocenței și credulității vârstei, izul de „murdar” persistă puternic.

Lumea_e_a_mea_11

„Lumea e a mea/The World is Mine” a avut premiera mondială la TIFF 2015, unde a câștigat Premiul de debut în Zilele Filmului Românesc. Alte bling-bling-uri după care știu că tânjiți: Mențiunea specială a juriului în competiția East of the West a Festivalului de la Karlovy Vary și Trofeul Anonimul International Independent Film Festival.
Despre film aflați mai multe aici.
Programul filmului la diferite săli de cinema în săptamana asta îl găsiți apăsând pe cumpără bilete aici.

Din nou, nu vă dau trailerul, că nu cred în ele. Dacă insistați să-l găsiți singuri, vă anunț de pe acum că este înșelător. Mergeți pe încredere.

Love,
Lori

lumea-e-a-mea-172419l

Spectacol si simtire. 0003_AFTERTASTE la eXplore festival #10

eXplore festival a ajuns la ediția cu numărul 10. Nu știu unde m-am ascuns atâta amar de vreme, dar ador că am descoperit o părticică de lume care trăiește și simte prin mișcare. Cumva mi-era dor de asta fără să știu.

0003_AFTERTASTE a avut avanpremiera aseară la W.A.S.P. ( working art space & production, Ion Minulescu 67-93, Corp E, et.2) și am avut norocul să fiu printre primii spectatori. Spectacolul este semnat de coregrafa Simona Deaconescu despre care am aflat o dată cu Silent Places, spectacolul ăla super fain al cărui clip video a făcut înconjurul lumii fiind proiectat pe la festivaluri de film.

Cum a fost? Wow, in-cre-di-bil. O simfonie de simboluri, mișcare, energie, introspecție, răscoliri și super atitudine! Nu știu dacă vă pot transmite o fracțiune din experiență, dar cert este că am trăit fiecare clipă intens, iar la final voiam să le iau în brațe pe fete, adică pe  Simona Dabija și pe Diana Spiridon. Nu am venit cu așteptări și m-au încărcat cu energie atomic de bună.

2. aftertaste

În seara aceasta, dar și duminică pe 27 septembrie de la ora 19.30 TANGAJ DANCE vă așteaptă la premiera spectacolului tot acolo la W.A.S.P. Încă mai puteți face rezervări la contact@waspmagazine.com. Eu le-am scris cu o oră înainte de spectacol și mi-au răspuns imediat, așa că hai, fuguța, că-i târziu!

4. aftertaste6.aftertasteCredit foto: Ionut Rusu Photography

Seymour- an introduction si debutul campaniei Fiecare Copil in Gradinita

That’s how life is. It has conflicts and pleasures, harmony and dissonance. The same thing occurs in music. (Seymour Bernstein)

Binecunoscutul actor Ethan Hawke preia rolul de regizor pentru prima dată și ne oferă un documentar emoționant despre pianistul și profesorul Seymour Bernstein. Cu ocazia lansării oficiale a campaniei “Fără educație, visurile dispar” 2015, asociația OvidiuRo vă invită să vizionați Seymour-an Introduction în cadrul unei proiecții publice pe 20 septembrie în piața George Enescu la ora 21.

Proiecția din Piața Festivalului marchează startul campaniei Fiecare Copil în Grădiniță, programul inițiat în 2010 de Leslie Hawke și Maria Gheorghiu, cofondatoarele Asociației OvidiuRo, pentru a oferi o șansă reală la educație și la integrare în societate copiilor săraci din România. Astăzi programul funcţionează în 11 judeţe din România.

Un aspect important al acestui program este reprezentat de tichetele sociale în valoare de 50 de lei pe lună, care sunt condiționate de prezența copiilor la grădiniță. Astfel, părinții sunt ajutați să le asigure celor mici gustarea zilnică. Mai multe detalii despre cum funcționează programul în clipul de mai jos:

Campania prin SMS vă invită să susțineți programul Fiecare copil în grădiniță cu 2 euro/lună. Trimiteți textul GRADI la 8844.

Pe lângă ajutorul prin SMS, puteți să contribuiți cu donații la Carrefour. Timp de o lună, puteți alege să donați un leu la casa de marcat, în toate cele 28 de hipermarket-uri Carrefour din întreaga țară.

Fiecare copil in gradinita