I’m on my way.
Category Archives: Communication

Why Go Outside When Everything Happens Inside My Head?
Oh, boy, this theme entirely resonates with my inner voices these days. I’ve just finished the 4th season of Black Mirror and all of those ideas of technology gone wild are getting pretty mixed up with my usual dose of existentialism powered up by gloomy January. Talking about timing! (*insert granny worried tone here* Voices? You hearin’ voices, now?)
“Why go outside when everything happens inside my head” is a graphic illustration of nowadays life. A frame of us stuck in between texting abbreviations of feelings into our blue screens (HAHA, WOW, LOL) and wishing for meaningful interactions. We want everything to happen instantly, but also keep dreaming of the slow pace we will indulge ourselves in at some point.
The game is on. The entire room of the exhibition is filled with crumpled paper with Andreea’s thoughts on it. I took one that appealed to me and left another freshly written behind. It felt right, even if I don’t really know why. This tactile feeling of exchanging thoughts is so cliche for a reason. It works. It makes immaterial material with the help of language.
Andreea Chirică is an artist and graphic novelist. In 2011 she published her first graphic novel: The Year of the Pioneer and she participated at ComicCon New York and Barcelona. She is really special, I need to drink some more coffees with her. The way she manages to put subtlety into drawings many of us can relate to is just remarkable. She also keeps an online drawing diary on Instagram that you should follow.

Photo credit: Paiame
Eugen Rădescu is a cultural manager, curator and theoretician, with background in political science (specialized on moral relativism and political ethics). He wrote for various magazines and newspapers and he’s my amazing friend. One of those vampire-cool looking gods that will stick around forever with his ZEN mode hovering over the world.
Check it out, it’s out there until the 4th of February.
You
have
time.

Bucharest Pride 2016
It was so hot this year, the temperatures rising to about 35 degrees Celsius, but that never stopped the people from joining in a record number of 2 500. Bucharest Pride had it all, you name it: music, rainbows, balloons, happy faces, glitter, love signs and banners, young and elder together, solidarity, it was really something beautiful! Amazingly good energy!

Nana
The breakthrough of this year was Andreea Balan, a young pop star whose songs I basically grew up with, that decided to SHOW UP and SUPPORT the movement. You may not understand how powerful that is, but let me put it brief: in the conservative orthodox influenced culture of Romania this has never happened before. Ever. No artist has ever endorsed the event, none has recognized their diverse public or stood up to fight for equal rights for them. Many were escaping to face the crowds of the ‘other Romania’, the ones who consider the parade to be one of ‘sickness’.

Andreea Balan and her two dancers after a cheerful speech.
But Andreea? Andreea is an amazing human being who decided to use her fame to do good. Her act is a stepping stone in the direction of enabling the LGBT community to speak up and demand equal rights. More than that, she has posted a wonderful message on her Facebook and she is constantly responding to all people out there who are trying to set things ‘straight’. Her follow up comments are disarming with kindness, understanding and sharing of LOVE. She reinforced the idea that all humans should be entitled to having a family and that to love and be loved should be accessible to all. Her gesture should be seen as an example to all other artists and public persons of Romania.
Andreea, chapeau!

Ovidiu Buta, Molecule F, Frank Paul, Carla Antonelli, Joaquin Bonilla
Other important names that joined the parade this year: Michael Roth, Minister of State for Europe at the German Federal Foreign Office, Carla Antonelli, a noted LGBT rights activist and politician who maintains a large support website for transgender and transsexual people, also the first trans person to serve in a legislature in Spain (she had such a powerful speech and sent a lot of energy to the crowd), Great Britain’s ambassador to Romania, Paul Brummell, Deputy Chief of Mission at the embassy of US to Bucharest, Dean Thompson, and last but not least, our very own Minister for Public Consultation and Civic Dialogue, Violeta Alexandru.
Happy to see so many people attending the event. Happy to share the joy with so many open-minded countrymen and friends. Happy, happy, happy.
I can only wish that things will only get better from now on. Last year I saw the Stockholm Pride in late July and it made me realize how much further we have to walk, so keep it up! I feel we have reached a breaking point on Saturday. Everything was perfectly organized, we all had been given water, the street was full of people, the police supervised from every few meters, the music was energetic and fun, we had a blast!

Peace. Love wins.
A big round of applause for the organizers ( ACCEPT, MozaiQ, PSI Romania) and everybody involved! Let’s meet again next year. The more the merrier! After all, who doesn’t want to celebrate love?

My proud and happy gang

Delegat USB la numararea voturilor
M-am înscris delegat USB pentru monitorizarea numărării voturilor pe ultima sută de metri, recunosc, la o strigare pe FB a echipei lui Nicușor Dan de la sfarșitul lunii mai. Am primit mai multe mailuri cu detalii și explicații pas cu pas, dar și diferite numere de contact în cazul în care există probleme. Wow, chiar pot să îi ajut pe oamenii ăștia cu informații de la fața locului. Ia să vedem noi ce se întâmplă după ce se închid urnele.
30 de minute până la închiderea urnelor
Am ajuns la 20.30 la secția unde am fost repartizată: SV 546 de la Școala 112 din Sectorul 3.
Sălăjan, ceva frumos. Intru în sala cu un zâmbet de zile mari, salut politicos pe toata lumea prezentă și verific a 15-a oară dacă numărul secției de votare era cel corect. O tipă micuță și ușor rubenă în obraji stă în fața tabletei magnifice și întâmpină ultimii rătăciți: o tanti are pungi de la megaimaj, e grăbită, verifică telefonul mobil pentru ora exactă, alți doi bătrâni se separă în cabine diferite și pleacă de mână alene. Partidiștii erau ocupați, n-au înțeles toți ce caut acolo, aveau îndrumări de făcut. Până la urmă, tipa cu tableta îl cheamă pe președintele de comisie să-mi vorbească, îmi zâmbește cu un subînțeles pe care nu îl pricep. Vine către mine rătutit. Îl anunț calm și fericită că sunt delegat din partea USB să asist la numărarea voturilor și văd cum începe să își piardă culoarea.
“Ce aveți aici? Acreditare? Pentru ce ziceți? Domnișoară, cu tot respectul (știm cu toții ce urmează după fraza asta) nu aveți voie să asistați după ce se închid urnele. Acum, în timp ce oamenii votează, sigur, dar la ora 21 eu închid ușile. Vă rog, sunați-i pe cei care v-au trimis că nu e posibil așa ceva! Haideți să ne lămurim.”
Eu dăi și luptă că acreditarea vine de la BEC, uite e semnată pe 3 iunie, o am aici printată cu mine, uite numele meu, seria de buletin, rânjesc lângă fotografia din buletin, aici sunt, am dreptul să asist. O spune legea. El nu și nu. N-am cu cine să mă înteleg și începe să se enerveze. Asta nu-i a bună. Sun la USB și domnișoara mă anunță că e vorba de un abuz. Se ceartă cu el la telefon. Nu-i chip să te înțelegi.
Dupa ce încheie pe tonul sarcastic-politicos, că are treabă și îl rețin din activitate, îi îndrug întruna să ne uităm pe lege și mai exact pe aliniatul cu pricina. Cedează (nu nervos). Vine cu o cărțulie la mine (Reglementări privind alegerea autorităților administrației publice locale 2016) și, fericită, încep să caut pasajul clar menționat și în acreditarea BEC. Dă matale singur zoom, că poate te interesează:
Bun, el zice ca e o interpretare ce boscorodesc eu acolo cu drepturile mele și îmi repetă una și bună (de unde o fi scos-o?) că doar în perioada votării am voie să asist în sală, eu nefiind candidat din partea USB. Acum îmi cere să fiu candidat la primărie ca să asist la numărare, auzi!
Nu ne înțelegem, mai sunt 15 min și închide sala… Mais bon.
Un abuz? Păi atunci sun la 112. Wow, devine serios scandalul și nici măcar n-am apucat să văd nimic, simplul acces e problematic. Sun. Fac sesizare la Poliție, sunt redirecționată către un domn care mă întreabă amănunțit care este situația. “Trimitem echipă la fața locului.” Bun.
Nu trec nici 5 minute, timp în care îmi făceam tot felul de scenarii de soluționare a crizei și apar domnii de la Poliție.
– Buna ziua, doamna Alexe?
Da, sar de pe scaun, le dau datele și reiau istorisirea. Doamna vice devine stresată, se vânzolește de colo colo. Aude frânturi, dar nu intervine, are treabă. Ce mi s-a părut mai interesant însă, pe lângă rapiditatea cu care s-au mișcat oamenii legii, a fost anturajul adunat gură-cască la discuție. Printre toți se remarcă un tip abil, pare politician sau șef de gașcă de tineret, apretat, gelat, atitudine zeflemitoare și îmi șoptește printre dinți că știe el mai bine că așa ceva nu e posibil, să mă calmez. Mai calmă ca mine nu cred că a văzut în viața lui. Mor cu dreptatea-n brațe.
Atentă să dau detaliile celor doi polițiști, n-am observat cum tonul comunicării domnului președinte a devenit brusc împăciuitor. Îi vine ideea salvatoare să sunăm la BEC sector 3. Cu o confirmare telefonică, îmi promite că își schimbă decizia.
Fără 2 minute. Sunăm amandoi, dar nu avem niciun răspuns. Mă poftește să insist la telefon și să ies afară. Dacă reușesc să iau legătura cu cineva de la BEC, va ieși din sală. Merge să sigileze urnele și îmi promite în fața oamenilor legii că mă așteaptă cu unda verde și nu desigilează nimic până când nu avem un răspuns.
21.00 Bună seara, Biroul electoral de circumscripție al sectorului 3, spuneți, vă rog!
Aleluia! Sunt așa și mai departe, domnul președinte de la SV 546 nu îmi dă voie să particip la numărătoare. (Ce pârâcioasă urâcioasă!)
Îi bat în geam a semn să iasă și primește confirmarea telefonică mult așteptată. Ah, perfect! Înțelege și ne calmăm. Intru în sală, se încuie ușa, dar nu înainte să fac un semn celor doi politiști cu care ieșisem pe holul școlii și pierdutului în spațiu cosmic de jandarm care își nota cu creionul descrierea situației pe un carnețel. Toate bune, vă mulțumesc, am rezolvat. Reușesc să îi trag un rânjet și gelatului din capătul scărilor 🙂 și intru în sală alături de echipa care mă privea ca pe un extraterestru.
Acu-i acu. Domnul președinte mă prezintă comisiei si scrie pe o ciornă ceea ce dna vicepresedinte va transforma în procesul verbal legat de întâmplarea cu mine. Se plânge că BEC nu a înștiințat comisia de participarea mea. Incep sa înțeleg rolurile. Doamna vice e stresată per se, președintele e încrezător și împăciuitor, câteva doamne de la partide sunt rezervate și mă urmăresc de la distanță, tipa de la tabletă îmi zâmbește ca și cum. Ca și cum ce? Nu știu.
Simțind aerul tensionat, am început să zâmbesc i-am asigurat de bunele intenții, sunt observator, nu intervin. Am un singur carnețel și coli să imi iau notițe și voi face observații în cazul în care am ceva de obiectat. Lumea se destinde, mi se face loc pe scaun langă comisie. Îmi apare vocea lui Tamango în cap: Toate femeile din lume știe că binili… învinge 🙂
Hai, înainte că ne așteaptă multă muncă de acum, se plânge un domn. Devine rolul lui să mi se plângă, de parcă eu i-am ținut atâtea ore acolo, eu le-am dat doar o sticlă de 0,5l de apă la prânz și tot eu am stabilit procedura că validarea unui vot să se facă doar de președintele de comisie cu voce tare sub supravegherea comisiei. Îmi dau seama că eu sunt de fapt de vină că lucrurile se desfășoară cum trebuie, ca la carte, nu sunt mișcurici în front”. În ritmul ăsta, domnișoară, ne prind copiii aici pe bănci!”
Murim de cald, mai deschidem ușa din când în când să lăsăm faimosul curent să work its magic upon us, cum ar zice englezu. “Gata, ca doamna deja tușește. Doamne ferește!” Urmează multe glume cu Verdele de Paris. “Doar așa mai scăpați, doamnă!”
Trec orele și păstrez o notă optimistă pe tot parcursul serii, spre surprinderea tuturor.
– Mai aveți speranțe domnișoară?
– Dacă nu aveam, mai eram aici voluntar pentru un partid în care cred?
– Lăsați tineretul să viseze. E bine, uite, vin aici și văd realitatea. O vedeți domnișoară? Asta e! (Și îmi arată teancurile inegale care înclină greu spre victoria PSD). Din păcate, sunt de părere că trebuie să mai moară niște generații ca să schimbăm cu adevărat ceva.
– Dacă și noi tinerii capitulăm, cine mai schimbă ceva? Mergem toți la Maroon 5.
Sunt atentă la numărat, la validat, la anulat, la notat și adunat. Puține voturi pentru USB, aproape dublu la trandafiri, din păcate.
Prea multe voturi la teancul poziției 3. Ah, da, am uitat să vă spun, la oricare buletin de vot fie el pentru consiliul local de sector, primarul de sector, primăria generală sau Consiliul General al Municipiului București, poziția 3 a fost întotdeauna cea a PSD-ului. Celelalte partide au avut schimbări. USB, de exemplu, a migrat de la 4 la 5, apoi la 6. Să nu greșească babele, domnișoară, mi se explică. Terminăm, se scriu procesele verbale, le fac poză și le trimit pe mail la USB.
La ora 2 coborâm cu sacii sigilați unde așteaptăm mașina BEC să îi preia împreună cu procesele verbale. Aceste ore în care se numără și se consemnează voturile sunt cele mai importante pentru împiedicarea fraudei electorale. Am obosit, dar cu folos.
Sper că la celelalte sectoare au fost mai mulți votanți.
Sper că mă trezesc mâine cu vești mai bune.
Sper că la Pitești nu a ieșit Pendiuc.
Hai, pe cai că se filmează!

‘Dincolo de calea ferată’ este de astăzi în cinematografe!
Vin cu o recomandare pentru zilele astea frumoase de început de vară: Hai să mai simțim ceva!
Regizorul Cătălin Mitulescu descrie în câteva cuvinte filmul său: „Există multă tensiune într-un cuplu când cei doi se revăd după un timp. Întâlnirea are o miză uriașă, mai ales dacă se iubesc”.
Am râs, am oftat, am suspinat și mi-am tot zgândărit nervos degetele într-o încercare de a-mi calma trăirea secvențelor intense de sincronizări și reconectări scurte dintre Radu și soția sa (tinerii Alexandru Potocean și Ada Condeescu).
Povestea soților care se revăd după o despărțire îndelungată se dezvoltă în Bucureștiul zilelor noastre, cel cunoscut, autentic, agitat și cu tot felul de lume pestriță care-i trece pragul. Radu revine din Italia de la muncă și-și regăsește soția și relația dintre ei cel puțin „altfel”.
Comunicarea se menține prin gesturi stângace și este uneori surdă, alteori absurdă. Nu de puține ori am tresărit aproape trăznită la sunetul brutal al trenurilor care au trecere foarte aproape de casa lor. Aceste perechi de secvențe reci-calde par să decurgă firesc în caruselul relației presărate cu zâmbete și fulgere.
Căutarea continuă a unor răspunsuri la întrebări nepuse se împletește simpatic cu scena unei nunți de la marginea Bucureștiului, undeva dincolo de liniile de cale ferată. Muzică live cu o trupă pe cinste, înțepături acide care duc la o răbufnire violentă în văzul întregii adunări, băuturică, ego-uri supradimensionate, niște karaoke, plimbări cu taxiul, tradiții românești contemporane și multe personaje care întregesc în chip fericit tabloul complex al unei autentice felii de viață în capitală. Wow, ce spectacol!
Încă un lucru interesant, filmul ne dezvăluie, poate chiar în premieră, cealaltă perspectivă. Prin câteva scene de liniște și fumat cu privirea pierdută în zare, intuim munca, singurătatea și greutățile pe care un bărbat trebuie să le ducă aflat în străinătate și cuprins de dorul de a ajunge acasă. O reflecție asupra unui câmp emoțional încă neexplorat suficient în cinematografia romanească.
Poate tocmai pentru că este atât de al nostru acest întreg episod și pentru că fiecare se poate regăsi într-o fărâmă de ceva din această întreagă shaorma cu „de toate” tipurile de trăiri și fenomene sociale, filmul merită văzut și trăit ca pe o oglindire amuzantă a realității în care ne scăldăm.
„Dincolo de calea ferată” este o co-producție super reușită România-Italia-Suedia și poate fi urmărit în cinematografe începând cu 22 aprilie.
Mergeți cu încredere,
Lori

Portret de femeie. 2016
În 2015, am sărit peste portretul tradițional din Martie, eram undeva departe … peste mări și peste zări, prin Guatemala. Anul acesta n-am mai scăpat, la invitația lui Cristi am revenit în studioul asamblat în preafrumoasa librărie Cărturești Carusel. Am avut emoții mari ca de obicei.
Îmi doresc atenție și iată că atunci când o primesc, așa deodată, neîmpachetată, fără ascunzișuri, fără alte cerințe, fac mai întâi un pas în spate. Sunt copleșită! E și normal, doar mi se oferă așaaa… pe nepusă masa un moment doar al meu! Încerc să nu intru în panică și îmi îngădui o scurtă clipă de analiză a circumstanțelor: lumina e la locul ei, fundalul e gri cu pete, Cristi e mereu în toane bune, se hlizește cu una dintre modele, fetele fac selfie-uri, câteva prietene se pun la curent cu ultimele zile de peripeții, doamna Brașoveanu notează atent ordinea de precădere și ne înseninează cu un zâmbet cât o felie de viață. E ok, aveam nevoie de răgazul ăsta. Expir și fac un pas în față.
Deodată nimic nu mai are sens sau rost. Ești tu într-o lumină bună și ai nevoie să fii confortabil. Greu, dom’le, când te năpustesc cel puțin 300 de gânduri pe secundă.
Am 26 de ani. Dacă am învățat ceva în anii ăștia de când fac umbră pământului, atunci este să mă ascult mai mult. Nu pentru că am întotdeauna dreptate, ci pentru că simt atât de mult și cu atât de multe nuanțe, încât ar trebui să mă consider o foarte norocoasă. Mă adaptez ușor, completez cu răbdare și calm unde trebuie și am doza perfectă de nebunie și spontaneitate. Am nevoie de un pic de liniște care să potențeze direcția interioară deja trasată de energie și atât. Mă port înainte fericită.
Așa-i că e frumoasă tradiția asta cu portretul-mărțișor? De dragul comparației, uite ce minuni a facut Studio Foto Union și în alți ani: 2012, 2013, 2014.
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o primăvară caldă și plină de momente speciale alături de oameni buni.
Portret de Femeie este un eveniment tradițional Foto Union organizat anul acesta cu sprijinul Bitdefender. Mulțumesc, Cristi!

Bucharest City App – the online guide we needed!
Hey, guys!
Let me just quickly inform you about the buzz around town these days, Bucharest City App, the free mobile app that becomes your friendly advisor when around this eastern-european city. Whether you are a tourist or a local, this app can help you with moving around the city.
I mean, better than information booths for tourists ( where exactly are those, anyhow?), with an online connection and a free install for your IOS or Android smart device, you get to answer all those petty questions when in Bucharest: What are the main attractions? Where is the Palace of the Parliament? Where should I eat? Where is the nearest pharmacy? What is going on tonight at the Opera? Where can I get the tickets for that film? 🙂
Most important categories you will find in the app:
- events & parties
- cinemas & movies
- concerts
- restaurants
- clubs & pubs
- coffee places
- Bucharest attractions
- medical services
- different thematic routes in Bucharest
- transport & travel: subway map, night and airport buses, taxis
- shops
- photo of the day
- offers and promotions
- playgrounds
- spa and beauty
- recommendations: handpicked events, traditional food, #EnjoyBucharest
Bucharest City App is an Eventur Group initiative. Alex Filip and Dragos Asaftei, together with their team of other 17 talented people are to congratulate for putting Bucharest on the map of up to date European capitals! Great work, guys! Keep up the wonderful initiatives, we stand by you. 🙂

Spectacol de teatru labirint. „Sisif” – o piesă care te aruncă pe geam
Dragilor, șoc și groază, vă spun! Ăștia nu-s prea sănătoși la cap 🙂
M-au abordat nemernicii pe mail, misterios, sub semnătura lui Sisif însuși.
Wow, invitatie la teatru! Super, mi-am zis, merg. Am plecat eu singură pe străzi căutând adresa. Ajung, mă învârt, găsesc și gata, mă înșfacă.
Cum cine? Toți ai lui care au complotat la răscolirea oricărei urme de sens din mintea mea. Am intrat în poveste fără să știu ce mă așteaptă. Am ascultat cuminte indicațiile fiind prima mea interacțiune cu actori într-un spectacol: „Ai o pietricică? Urmărește sfoara aceasta. Închide ochii. Hai, vino!”. Îți dai seama că emoțiile au crescut exponențial când am auzit:„nu te teme!” Mai ales ca era semi-obscur și înainte mi se povestise ceva despre niște minotauri.
Nu știam dacă să răspund sau nu, dacă întrebările erau în aer, dacă deveneam invizibilă când masca era pusă… Tensiunea era maximă pentru că nu voiam să stric jocul, am rezistat. Și cu cele 2 secunde de curaj caracteristice am trecut dintr-un cadru în altul, ținând de mână un înger, apoi un dansator până la următorul indiciu din labirint. Recunosc că asta m-a liniștit cel mai tare: atingerea și încrederea acordată vocilor blânde care aveau răbdare cu fiecare spectator.
Am trăit atââââââât de multe lucruri încât m-am pierdut pe mine și m-am lăsat dusă de val de ei, de fiecare șoaptă, de fiecare cântec și de fiecare strângere în brațe. Am dansat pe întuneric, am fugit de frica indusă, am traversat galaxii, aproape am scăpat pe geam. Vă jur, așa ceva e de nedescris, doar de simțit, pe pielea și simțământul propriu.
Indiferent de cât de debusolat devii în labirint, nu ai cum să te pierzi. Mergeți cu încredere și cu mintea deschisă către joacă. Dacă o fricoasă sensibilă ca mine a ieșit cu viață din labirint, sunt sigură că voi veți zburda lunatici după. Pe simpatici îi găsiți aici.
Hai, ieșiți din cercul de confort.
Vă pup,
Lori

Mai mare dragul
Să ajungi să îți surprinzi mama cu un portret într-un context crăciunesc. Așa de mult bine face la suflet! Alină dorul, micșorează distanța, reface sincronizarea, încălzește îmbrățișarea. Zău că îmi vine să crăp de fericire și-mi ies din contur de mulțumire că reușesc să o înseninez o clipă.
Nimic. Nimic nu poate egala un astfel de moment special. Zâmbim împreună, o țin de mână și o iubesc. Enorm. Mulțumim, Cristi, pentru că ne-ai primit cu un zâmbet larg la finalul unei zile lungi.
Dacă vrei să ajungi și tu la #PortretdeFamilie, află că nu este nevoie de programare. Tot ce trebuie să faci e să ajungi cu cei dragi în perioada 14-20 decembrie 2015, în intervalul orar 18.00 – 22.00 la Villa Romana Ristorante, în piața Charles de Gaulle 3 (google maps aici).
Portret de familie este o inițiativă Foto Union.
Partenerul principal al #portretdefamilie de anul acesta este HP România căruia îi mulțumim! 🙂

Portret de familie 2015
Hai să ne-ntâlnim cumva pe seară
Într-o vilișoară, la șosea…
Cea mai mare campanie publică de fotografie din România – Portret de Familie – a ajuns la ediția a cincea! Cum deja ne-a obișnuit, Cristi ne oferă un portret cu oamenii dragi realizat gratuit într-un cadru simpatic de crăciunesc. Să mai punem la socoteală și faptul că la finalul ședinței foto, pe lângă imaginea în format digital pe adresele de email, primești cinci printuri HP în format carte poștală, pentru a fi trimise pe adresele rudelor și prietenilor! 🙂
Nu este nevoie de programare pentru a participa la acest eveniment. Tot ce trebuie să faci e să ajungi cu cei dragi în perioada 14-20 decembrie 2015, în intervalul orar 18.00 – 22.00 la Villa Romana Ristorante, în piața Charles de Gaulle 3 (google maps aici).
Anul ăsta ne-am jucat la #Portretdefamilie. Canapeaua înflorată vă așteaptă și pe voi în fiecare seară a săptămânii ăsteia.
Hai, mobilizarea! Vă pup drag.

Ai mei: Toma și Oana.
Portret de familie este o inițiativă Foto Union.
Partenerul principal al #portretdefamilie de anul acesta este HP România căruia îi mulțumim! 🙂