M-am înscris delegat USB pentru monitorizarea numărării voturilor pe ultima sută de metri, recunosc, la o strigare pe FB a echipei lui Nicușor Dan de la sfarșitul lunii mai. Am primit mai multe mailuri cu detalii și explicații pas cu pas, dar și diferite numere de contact în cazul în care există probleme. Wow, chiar pot să îi ajut pe oamenii ăștia cu informații de la fața locului. Ia să vedem noi ce se întâmplă după ce se închid urnele.

30 de minute până la închiderea urnelor

Am ajuns la 20.30 la secția unde am fost repartizată: SV 546 de la Școala 112 din Sectorul 3.
Sălăjan, ceva frumos. Intru în sala cu un zâmbet de zile mari, salut politicos pe toata lumea prezentă și verific a 15-a oară dacă numărul secției de votare era cel corect. O tipă micuță și ușor rubenă în obraji stă în fața tabletei magnifice și întâmpină ultimii rătăciți: o tanti are pungi de la megaimaj, e grăbită, verifică telefonul mobil pentru ora exactă, alți doi bătrâni se separă în cabine diferite și pleacă de mână alene. Partidiștii erau ocupați, n-au înțeles toți ce caut acolo, aveau îndrumări de făcut. Până la urmă, tipa cu tableta îl cheamă pe președintele de comisie să-mi vorbească, îmi zâmbește cu un subînțeles pe care nu îl pricep. Vine către mine rătutit. Îl anunț calm și fericită că sunt delegat din partea USB să asist la numărarea voturilor și văd cum începe să își piardă culoarea.

 “Ce aveți aici? Acreditare? Pentru ce ziceți? Domnișoară, cu tot respectul (știm cu toții ce urmează după fraza asta) nu aveți voie să asistați după ce se închid urnele. Acum, în timp ce oamenii votează, sigur, dar la ora 21 eu închid ușile. Vă rog, sunați-i pe cei care v-au trimis că nu e posibil așa ceva! Haideți să ne lămurim.”

Eu dăi și luptă că acreditarea vine de la BEC, uite e semnată pe 3 iunie, o am aici printată cu mine, uite numele meu, seria de buletin, rânjesc lângă fotografia din buletin, aici sunt, am dreptul să asist. O spune legea. El nu și nu. N-am cu cine să mă înteleg și începe să se enerveze. Asta nu-i a bună. Sun la USB și domnișoara mă anunță că e vorba de un abuz. Se ceartă cu el la telefon. Nu-i chip să te înțelegi.

Dupa ce încheie pe tonul sarcastic-politicos, că are treabă și îl rețin din activitate, îi îndrug întruna să ne uităm pe lege și mai exact pe aliniatul cu pricina. Cedează (nu nervos). Vine cu o cărțulie la mine (Reglementări privind alegerea autorităților administrației publice locale 2016) și, fericită, încep să caut pasajul clar menționat și în acreditarea BEC. Dă matale singur zoom, că poate te interesează:

Bun, el zice ca e o interpretare ce boscorodesc eu acolo cu drepturile mele și îmi repetă una și bună (de unde o fi scos-o?) că doar în perioada votării am voie să asist în sală, eu nefiind candidat din partea USB. Acum îmi cere să fiu candidat la primărie ca să asist la numărare, auzi!
Nu ne înțelegem, mai sunt 15 min și închide sala… Mais bon.

Un abuz? Păi atunci sun la 112. Wow, devine serios scandalul și nici măcar n-am apucat să văd nimic, simplul acces e problematic. Sun. Fac sesizare la Poliție, sunt redirecționată către un domn care mă întreabă amănunțit care este situația. “Trimitem echipă la fața locului.” Bun.

Nu trec nici 5 minute, timp în care îmi făceam tot felul de scenarii de soluționare a crizei și apar domnii de la Poliție.
– Buna ziua, doamna Alexe?
Da, sar de pe scaun, le dau datele și reiau istorisirea. Doamna vice devine stresată, se vânzolește de colo colo. Aude frânturi, dar nu intervine, are treabă. Ce mi s-a părut mai interesant însă, pe lângă rapiditatea cu care s-au mișcat oamenii legii, a fost anturajul adunat gură-cască la discuție. Printre toți se remarcă un tip abil, pare politician sau șef de gașcă de tineret, apretat, gelat, atitudine zeflemitoare și îmi șoptește printre dinți că știe el mai bine că așa ceva nu e posibil, să mă calmez. Mai calmă ca mine nu cred că a văzut în viața lui. Mor cu dreptatea-n brațe.

Atentă să dau detaliile celor doi polițiști, n-am observat cum tonul comunicării domnului președinte a devenit brusc împăciuitor. Îi vine ideea salvatoare să sunăm la BEC sector 3. Cu o confirmare telefonică, îmi promite că își schimbă decizia.

Fără 2 minute. Sunăm amandoi, dar nu avem niciun răspuns. Mă poftește să insist la telefon și să ies afară. Dacă reușesc să iau legătura cu cineva de la BEC, va ieși din sală. Merge să sigileze urnele și îmi promite în fața oamenilor legii că mă așteaptă cu unda verde și nu desigilează nimic până când nu avem un răspuns.

21.00 Bună seara, Biroul electoral de circumscripție al sectorului 3, spuneți, vă rog!
Aleluia! Sunt așa și mai departe, domnul președinte de la SV 546 nu îmi dă voie să particip la numărătoare. (Ce pârâcioasă urâcioasă!)

Îi bat în geam a semn să iasă și primește confirmarea telefonică mult așteptată. Ah, perfect! Înțelege și ne calmăm. Intru în sală, se încuie ușa, dar nu înainte să fac un semn celor doi politiști cu care ieșisem pe holul școlii și pierdutului în spațiu cosmic de jandarm care își nota cu creionul descrierea situației pe un carnețel. Toate bune, vă mulțumesc, am rezolvat. Reușesc să îi trag un rânjet și gelatului din capătul scărilor 🙂 și intru în sală alături de echipa care mă privea ca pe un extraterestru.

Acu-i acu. Domnul președinte mă prezintă comisiei si scrie pe o ciornă ceea ce dna vicepresedinte va transforma în procesul verbal legat de întâmplarea cu mine. Se plânge că BEC nu a înștiințat comisia de participarea mea. Incep sa înțeleg rolurile. Doamna vice e stresată per se, președintele e încrezător și împăciuitor, câteva doamne de la partide sunt rezervate și mă urmăresc de la distanță, tipa de la tabletă îmi zâmbește ca și cum. Ca și cum ce? Nu știu.

Simțind aerul tensionat, am început să zâmbesc i-am asigurat de bunele intenții, sunt observator, nu intervin. Am un singur carnețel și coli să imi iau notițe și voi face observații în cazul în care am ceva de obiectat. Lumea se destinde, mi se face loc pe scaun langă comisie. Îmi apare vocea lui Tamango în cap: Toate femeile din lume știe că binili… învinge 🙂

Hai, înainte că ne așteaptă multă muncă de acum, se plânge un domn. Devine rolul lui să mi se plângă, de parcă eu i-am ținut atâtea ore acolo, eu le-am dat doar o sticlă de 0,5l de apă la prânz și tot eu am stabilit procedura că validarea unui vot să se facă doar de președintele de comisie cu voce tare sub supravegherea comisiei. Îmi dau seama că eu sunt de fapt de vină că lucrurile se desfășoară cum trebuie, ca la carte, nu sunt mișcurici în front”. În ritmul ăsta, domnișoară, ne prind copiii aici pe bănci!”
Murim de cald, mai deschidem ușa din când în când să lăsăm faimosul curent să work its magic upon us, cum ar zice englezu. “Gata, ca doamna deja tușește. Doamne ferește!” Urmează multe glume cu Verdele de Paris. “Doar așa mai scăpați, doamnă!”

Trec orele și păstrez o notă optimistă pe tot parcursul serii, spre surprinderea tuturor.
– Mai aveți speranțe domnișoară?
– Dacă nu aveam, mai eram aici voluntar pentru un partid în care cred?
– Lăsați tineretul să viseze. E bine, uite, vin aici și văd realitatea. O vedeți domnișoară? Asta e! (Și îmi arată teancurile inegale care înclină greu spre victoria PSD). Din păcate, sunt de părere că trebuie să mai moară niște generații ca să schimbăm cu adevărat ceva.
– Dacă și noi tinerii capitulăm, cine mai schimbă ceva? Mergem toți la Maroon 5.

Sunt atentă la numărat, la validat, la anulat, la notat și adunat. Puține voturi pentru USB, aproape dublu la trandafiri, din păcate.
Prea multe voturi la teancul poziției 3. Ah, da, am uitat să vă spun, la oricare buletin de vot fie el pentru consiliul local de sector, primarul de sector, primăria generală sau Consiliul General al Municipiului București, poziția 3 a fost întotdeauna cea a PSD-ului. Celelalte partide au avut schimbări. USB, de exemplu, a migrat de la 4 la 5, apoi la 6. Să nu greșească babele, domnișoară, mi se explică. Terminăm, se scriu procesele verbale, le fac poză și le trimit pe mail la USB.

La ora 2 coborâm cu sacii sigilați unde așteaptăm mașina BEC să îi preia împreună cu procesele verbale. Aceste ore în care se numără și se consemnează voturile sunt cele mai importante pentru împiedicarea fraudei electorale. Am obosit, dar cu folos.
Sper că la celelalte sectoare au fost mai mulți votanți.
Sper că mă trezesc mâine cu vești mai bune.
Sper că la Pitești nu a ieșit Pendiuc.
Hai, pe cai că se filmează!